Blog

În weekendul trecut am fost invitat la o lansare de carte de către colega mea de BNI, Adina Escu. Cartea ei, un ghid adresat părinților și profesorilor, mi s-a părut foarte interesantă, chiar dacă pentru mine nu mai reprezenta, cel puțin generic, un interes imediat, pentru că nu sunt profesor, iar copilul meu nu prea mai este la vârsta la care să mă mai ocup atât de mult de ceea ce învață.

Începând cu cele 5 dimensiuni ale personalității umane, autoarea remarcă faptul că școala, acolo unde se desfășoară majoritatea procesului de învățare, se bazează în principal pe 2 dintre ele, inteligența și aptitudinile, în sensul că se folosește de prima pentru a o dezvolta la copii pe cea de-a doua. Celelalte 3, temperamentul, caracterul și, mai ales, creativitatea sunt un fel de „cenușărese” ale sistemului de învățământ. Deși în ultima perioadă importanța acestora din urmă, în special a creativității, a crescut foarte mult, sistemul public de învățământ nu pare capabil să se miște în această direcție. Și aici mi s-a părut că părerile mele și cele ale autoarei sunt relativ aliniate.

Societatea se așteaptă ca, prin intermediul școlii, copiii să facă „eforturi pentru a deveni din ce în ce mai buni, să vrea să devină maturi și responsabili”. Este un deziderat, dar pentru asta toți ar trebui să înțelegem că la școală nu se merge pentru niște note, pentru a trece clasa ori pentru a obține o diplomă, ci pentru a se forma, a acumula, cu ajutorul inteligenței, niște abilități care ar trebui să formeze caracterul și temperamentul, dezvoltând în același timp creativitatea. Așa cum am mai spus și cu alte ocazii, o diplomă care nu are în spate tot acest proces rămâne doar o hârtie fără valoare.

Există multe capitole interesante în această carte și nu vreau să stric plăcerea de a o citi acelora cărora le-am stârnit interesul. Adina ne explică multe despre cum ar trebui să fie un profesor minunat (și aici mi-am reamintit câte ceva despre profesorii mei – ca o paranteză, tocmai am avut bucuria de a-l regăsi prin intermediul rețelelor sociale pe profesorul meu de matematică din generală), un părinte minunat sau un elev model. Ne trece prin stadiile de dezvoltare a copiilor și tinerilor, prin tehnicile și strategiile moderne de învățare, folosind și exemple specifice pentru anumite materii.

Dezvoltă un pic și subiectul dizabilităților de învățare, înainte de a trata, un pic cam sumar, un subiect care merită să fie dezvoltat într-o carte separată: teoria învățării la adulți. Pe vremuri se considera că doar în anumite meserii trebuie să înveți aproape toată viața. Din păcate pentru adulții care s-au oprit din învățat, lumea se schimbă în permanență, iar accelerația aplicată de tehnologia modernă crește în permanență viteza acestei schimbări și duce la apariția unor meserii noi, cu noi competențe și abilități, care trebuie dezvoltate în perioada adultă pentru a ne adapta și pentru a rămâne cel puțin capabili să muncim. Pentru că dacă nu învățăm în permanență și nu ne adaptăm la această schimbare cu caracter continuu, vom deveni cât de curând expirați pentru piața muncii și vom fi obligați să stăm cu mâna-ntinsă spre ajutorul social. Dacă se vorbește deja de ceva vreme de faptul că nimeni nu mai vrea să angajeze oameni peste 50 de ani pentru că nu mai fac față cerințelor de pe piața muncii (o prejudecată după părerea mea), în curând vârsta de expirare va coborâ spre 30 de ani pentru cei care vor considera că o diplomă le asigură pensia și nu mai au nevoie să învețe.

Din acest motiv o aștept pe Adina Escu să ne delecteze cât de curând cu o nouă carte dedicată învățării adulților, care vor să se perfecționeze pentru a reuși să țină pasul cu schimbările. Peste 5 sau cel mult 10 ani majoritatea populației active va lucra în meserii care nu există în acest moment…

Iar pentru cei care sunt interesați de această carte, ea a fost publicată de Editura Rentrop & Straton: Alexandrina Escu – Tehnici de învățare accelerată, ISBN: 978-606-672-922-2.

Alte articole recomandate:

Simpatia și pozitivitatea vă măresc șansele de reușită

Diferitele abordări ale comunicării interculturale

Cum vă dezintoxicați de comunicarea electronică

Sunteți siguri că v-ați ales jobul potrivit?