Dacă nu-ți prioritizezi singur viața, altcineva o va face!
„Un ‚nu’ provenit dintr-o convingere este mai bun decât un ‚da’ spus pentru a place sau, mai rău, pentru a evita necazurile.” Este ceea ce spunea Mahatma Gandhi și știm cu toții cum au influențat convingerile sale scena mondială. Dar ceea ce este mai puțin cunoscut este modul cum aceeași disciplină a fost folosită în relația cu propriul său nepot, Arun Gandhi.
Arun a crescut în Africa de Sud. Când era copil a fost bătut de două ori: o dată pentru că era prea alb și altă dată pentru că era prea negru. Încă furios, Arun a fost trimis să-și petreacă timpul cu bunicul său. Într-un interviu, Arun a povestit că, deși era foarte solicitat de oameni importanți, acesta i-a acordat prioritate nepotului său, petrecând împreună cel puțin o oră în fiecare zi timp de 18 luni doar ascultându-l pe Arun. Și s-a dovedit a fi un punct de cotitură în viața lui Arun.
Am avut oportunitatea să aplic exemplul lui Gandhi de prioritizare în propria mea viață, cu câteva ore înainte de nașterea fiicei mele. Eram presat să merg la o întâlnire a doua zi. Și cu această ocazie am știut ce trebuie să fac. Era în mod clar un moment pe care trebuia să-l dedic soției și copilului. Deci, când mi s-a cerut să particip la întâlnire, am spus cu toată convingerea… „Da.”
Spre rușinea mea, în timp ce soția era la spital cu copilul nostru în vârstă de câteva ore, eu m-am dus la o ședință. După aceea, directorul meu mi-a spus: „Clientul te va respecta pentru decizia de a fi aici.” Dar privirea de pe fața clientului oglindea starea mea de spirit. Ce naiba căutam acolo?! Nu am respectat cu adevărat învățăturile lui Gandhi. Am spus ‚da’ pentru a place. Și s-a dovedit că nu a ieșit nimic din acea întâlnire cu clientul. Chiar dacă acel client mi-a respectat alegerea și au rezultat de aici oportunități de afaceri importante după aceea, tot a fost o prostie ceea ce am făcut. Soția mea mă susținu-se și avusese încredere că voi face alegerea corectă în acele circumstanțe, iar eu am optat să nu le dau lor prioritate. De ce am făcut-o?
În primul rând am lăsat neîndemânarea socială să mă înșele în privința deciziei corecte. Nu am fost forțat să merg la acea întâlnire. Eram atât de grăbit să fiu pe placul tuturor încât până și pauzele în conversația telefonică erau prea lungi. Pentru a opri chinul social am spus ‚da’ atunci când ar fi trebuit să spun ‚nu’.
În al doilea rând, am crezut că „trebuie să fac lucrurile să se miște”. În mod logic, știam că pot alege, dar din punct de vedere emoțional am crezut că nu am de ales. Această presupunere greșită din punct de vedere psihologic mi-a eliminat multe dintre alegerile posibile.
Ce puteți face pentru a evitas greșeala de a spune „da” atunci când știți că răspunsul trebuie să fie „nu”?
În primul rând separați decizia de relaționare. Uneori acestea par interconectate și uităm că trebuie să răspundem la două întrebări diferite. Separând în mod deliberat aceste întrebări, putem face o alegere mai judicioasă. Răspundeți la întrebarea „Care este decizia corectă?” și apoi la „Cum o pot comunica în modul cel mai delicat posibil?”
În al doilea rând supravegheați-vă limbajul. De fiecare dată când spunem „trebuie să preiau acest apel” sau „trebuie să expediez aceast material” ori „trebuie să mă duc la această întâlnire cu clientul”, ne asumăm faptul că aceste lucruri nu sunt negociabile. De fiecare dată când veți dori să folosiți expresia „trebuie” în următoarele săptămâni, opriți-vă și înlocuiți-o cu „am ales să”. Poate părea ciudat la început și în anumite cazuri chiar poate fi, dacă alegem prioritatea greșită. Dar până la urmă folosirea acestui limbaj ne amintește că noi suntem cei care alegem și că putem fi capabili de alegeri diferite.
În al treilea rând evitați să lucrați pentru sau cu oameni care nu vă respectă prioritățile. Poate suna simplist, dar aceasta este cu adevărat o regulă care vă va elibera! Există oameni care vă împărtășesc valorile, iar rezultatul este un respect reciproc al priorităților fiecăruia. Poate să vă ia ceva timp pentru a găsi un asemenea job, dar vă puteți propune imediat o asemenea destinație și să începeți imediat căutarea.
Spunând „da” atunci când ar trebui să spunem „nu” poate părea un lucru minor pe moment. Dar în timp, asemenea compromisuri conduc spre o viață plină de regrete. O asistentă medicală autraliană, Bronnie Ware, care se ocupa de oameni aflați în ultimele 12 săptămâni de viață, a înregistrat cele mai des discutate regrete. În capul listei se afla: „Mi-aș dori să fi avut curajul să trăiesc viața pe care mi-o doream pentru mine și nu cea pe care o așteptau ceilalți de la mine.”
Și poate că ar fi cazul să avem curajul să ne trăim viața așa cum ne-o dorim și nu cum se așteaptă ceilalți să o facem! Și pentru a găsi acest curaj ar trebui să ne gândim la cât de scurtă este cu adevărat viața și câte vrem să realizăm în timpul scurt care ne-a rămas.
Bineînțeles că peste ani vom avea mereu regrete. Dar faptul că nu am trăit așa cum ne-am dorit, nu va fi printre ele…