Blog

Este dovedit științific: creierul nostru este programat să ne răsplătească atunci când vorbim despre noi înșine. Dar a pălăvrăgi permanent despre sine este un mod oribil de a face o impresie bună.

Și dumneavoastră vorbiți probabil prea mult! Și aveți motive întemeiate să o faceți. Știința spune că oamenii, ca animale sociale, sunt programați să utilizeze comunicarea ca un instrument vital pentru a supraviețui și a prospera.

Acest lucru nu ar fi o problemă, dar tot știința ne spune că subiectul nostru favorit de discuție suntem noi înșine. Oamenii cheltuie 60% din conversațiile lor vorbind despre propria persoană, chiar 80% când este vorba de mediile sociale. Motivul pe care l-au găsit cercetătorii, a fost că se simt bine atunci când fac acest lucru. Atât de mult încât psihologii de la Harvard au descoperit că suntem gata uneori chiar să plătim pentru a dezvălui informații despre noi înșine.

Din nefericire, această înclinație vine în contradicție cu intervalul scăzut de atenție colectivă, care a fost măsurat cu un maxim de 59 de secunde și un minim de 8, mulțumită barajului de informații atât din surse verbale cât și digitale.

Conversația ideală ar trebui să fie biunivocă, fiecare persoană vorbind 50% din timp. Ceea ce înseamnă să tăcem jumătate din timp, un instrument dificil, dar puternic în afaceri. Așa cum notează Peter Bregman în Harvard Business Review:

„Tăcerea este o sursă a puterii subestimată în mare măsură. În tăcere, putem auzi nu numai ce se spune, dar și ceea ce nu este rostit. În tăcere este mai ușor să ajungi la adevăr.”

Pentru a fi siguri că acordați partenerului dumneavoastră de conversație un timp egal și că învățați cât de mult puteți, Mark Goulston, un psihiatru de afaceri, spune că este important să fiți atenți la trei etape atunci când vorbiți cu oamenii:

• Etapa de afaceri: la obiect, relevant și concis;
• Etapa în care vă simțiți bine: atât de bine încât nici nu vă dați seama că cealaltă persoană nu vă ascultă;

• Etapa în care încercați să recuceriți scena: mai repede decât să vă reimplicați ascultând, impulsul obișnuit este de a vorbi și mai mult pentru a recâștiga interesul (cu rezultatul menționat anterior).

Goulston scrie că și el s-a făcut vinovat de acest lucru și chiar a scris o carte numită Doar ascultați. Marty Nemko, coach și gazdă a unui talk-show radiofonic, a fost cel care i-a spus că ar trebui să înceapă să practice ceea ce predică.

Nemko a oferit o strategie a semaforului pentru a stăpâni o discuție:

• Sunteți pe verde în primele 20 de secunde. „Ascultătorul dumneavoastră vă place, atâta vreme cât afirmația dumneavoastră este relevantă pentru conversație și în serviciul celeilalte persoane.”

• Pe galben în următoarele 20 de secunde. „Acum crește riscul de a pierde interesul celeilalte persoane sau de a fi considerat palavragiu.”

• După borna celor 40 de secunde, sunteți pe roșu. „Da, există ocazii în care vă doriți să intrați pe roșu și să continuați să vorbiți, dar în marea majoritate a timpului, mai bine vă opriți pentru că sunteți în pericol.”

Cuantificarea timpului nu este singura strategie pentru angajarea într-o comunicare sănătoasă. Goulston screie că următoarea etapă constă în a vedea de ce vorbiți atât de mult. Un motiv ar putea fi încercarea de a vă impresiona partenerul de conversație, mai ales dacă nu sunteți foarte încrezător. Unii oameni spun vrute și nevrute datorită nervilor, încercând în timpul ăsta să se liniștească. Alții încă n-au fost învățați cu arta fină de a pune întrebările potrivite, care să-i facă pe parteneri să se deschidă și apoi să rămână tăcuți în timpul răspunsurilor acestora.

Așa cum spune Bregman, „Cu toții știm să fim tăcuți. Întrebarea este: putem ține piept presiunii de a vorbi?”

Pentru cei care au nevoie de ajutor pentru a păstra tăcerea, Bregman recomandă să o trateze ca pe o competiție.

Dacă răspunzi propriei întrebări, ai pierdut. Vei răspunde toată ziua propriilor întrebări și nimeni nu va munci. Așteaptă tăcut, oricât de mult, până când cineva din grup vorbește. Și ei vor continua să facă munca necesară pentru a-i ghida.