Lucruri pe care liderii mari le fac întotdeauna, iar managerii obișnuiți se tem să le facă
Atunci când mă gândesc la diferența între marii lideri și simplii manageri îmi aduc aminte de unul dintre multele momente în care mai bine-mi țineam gura. Un fost șef, care avea un titlu pompos, dar de fapt nu prea era lăsat să facă ceea ce ar fi trebuit și i-ar fi plăcut, bombănea într-o zi apropos de rolul său în firmă. Era prins într-un fel de țară a nimănui a birocrației și nu era implicat în marile decizii strategice.
Fără să mă gândesc, am zis ceva de genul: „Uite de-aia nu-mi voi dori niciodată postul tău. Doar pentru că cineva are un post de manager nu înseamnă în mod automat că este un lider.”
Am fost suficient de nebun ca să o spun cu glas tare în fața lui, dar tot cred că aveam dreptate. În unele organizații aproape oricine poate fi promovat pe o funcție de management dacă stă în banca lui și face politica cui trebuie. În loc să deveniți un simplu manager, de ce să nu aspirați la a deveni un mare lider? Iată mai jos câteva diferențe importante.
Un lider mare conectează munca din fiecare zi cu scopuri importante. Un simplu manager se concentrează doar pe ce are de făcut pe termen scurt.
Este ușor să fii prins și să te concentrezi asupra lucrurilor care sunt mai mult urgente decât importante. Un simplu manager își cheltuie majoritatea energiei cu rutina zilnică și le ține predici oamenilor săi pentru că nu ating obiectivele pe termen scurt, indiferent de importanța lor pe termen lung.
Unui lider cu adevărat mare, pe de altă parte, îi pasă prea puțin de rapoartele zilnice (și probabil are de lucru pentru a-și ascunde disprețul pentru asemenea prostii birocratice). Ceea ce-l interesează cel mai mult este ceea ce contează cu adevărat cel mai mult.
Un mare lider se gândește la oameni. Un simplu manager vede doar titluri sau poziții în diagramele organizaționale.
Dacă vă surprindeți făcând referire la oamenii din echipa dumneavoastră după titlul job-ului lor la fel de des ca după nume, aveți grijă, sunteți pe drumul de a ajunge mai curând manager decât lider. Un lider adevărat se gândește la fiecare om individual și holistic, și încearcă să-i înțeleagă punctele forte și slăbiciunile, scopurile și punctele de interes.
Un mare lider vrea să câștige respectul. Un simplu manager vrea să fie plăcut.
Marii lideri nu sunt întotdeauna cei mai plăcuți dintre oameni. Pe termen lung, marii lideri recunosc că sarcina lor este să-i facă pe oameni să facă lucruri pe care s-ar putea să nu vrea să le facă, pentru a atinge scopurile pe care vor să le atingă.
În contrast cu „simplii manageri”, care fie vor să fie plăcuți, fie încearcă să se convingă pe ei înșiși că nu le pasă. Marii lideri știu că este necesar să fii cordial, dar de asemenea ei pot uneori să sacrifice faptul că pot fi plăcuți acum în favoarea respectului pe termen lung.
Un lider adevărat este încântat atunci când unul dintre membrii echipei realizează lucruri importante. Un simplu manager se simte amenințat.
În marea schemă a lucrurilor, un simplu manager nu-și prea găsește locul. El sau ea nu au avut suficiente aspirații în viață și s-au mulțumit cu un rol birocratic. Și totuși este tot ce au. Ca rezultat, teama de a pierde și acest lucru poate fi copleșitoare. Și atunci, când un membru al echipei crește dincolo de rolul său, un manager este primul care se îngrijorează că va fi umbrit.
Un lider adevărat, pe de altă parte, consideră realizările membrilor echipei sale ca pe un lucru cu care să se poată mândri și recunoaște că semnul unui mare lider nu este adunarea unei mulțimi care să-l urmeze, ci dezvoltarea altor lideri.
Un mare lider împuternicește oamenii cu onestitate și transparență. Un simplu manager dă informațiile cu țârâita ca și cum ar reprezenta un cost personal.
Am văzut cu toții acest lucru din primul rând. Un mare lider înțelege că, dincolo de orice, transparența dovedește respectul pentru echipă și o ajută să-și facă treaba bine.
Un simplu manager se teme că partajând informația poate deveni egal cu ceilalți renunțând la pârghii. Deci își ține cărțile ascunse și afectează astfel performanța echipei.
Un mare lider înțelege că dacă echipa eșuează, el este vinovat. Un simplu manager blamează echipa.
Încă o dată, totul vine din frică. Un simplu manager nu și-a câștigat deja respectul nimănui și de aceea îi este în mod constant frică să nu-și piardă puterea. Dacă echipa nu-și îndeplinește obiectivele, un simplu manager este îngrijorat în primul rând de pierderea rolului din diagrama organizației.
Un lider adevărat, pe de altă parte, recunoaște că indiferent de motivul pentru care echipa a greșit, el însuși este vinovat. Chiar dacă este convins că un anumit membru al echipei stă la baza cauzei, adevărații lideri iau vina pe umerii lor și îndeamnă echipa să lucreze mai bine.
Unui mare lider îi pasă de rezultat. Un simplu manager este mai îngrijorat de procedură.
Pentru a fi cinstit, anumite poziții din managementul organizațiilor sunt proiectate pentru protejarea procedurilor, nu pentru a da putere oamenilor. Și totuși, dacă ați ajuns cu lectura până aici, voi considera că avem câte ceva în comun și că un asemenea rol nu vă interesează. Și până la urmă, cui îi pasă de proceduri dacă rezultatul este pozitiv?
Dar poate v-ați dat seama că acest lucru vă integrează în rândul unei minorități a liderilor. Nu contează! Principala regulă după care se ghidează un lider adevărat este că-i mai bine să fie ingenios. Și este întotdeauna mai ușor să fii iertat decât să obții o permisiune.
Alte articole recomandate:
Este strategia ca o dietă ori ca un stil de viață
Sunteţi un angajat cu potenţial ridicat?
Lucruri de bază, locuri comune şi evidenţe prea des uitate în management
