Blog

Ce tip de sfat le-ați dat sau le dați copiilor voștri? E de la sine înțeles că ne dorim cu toții ce e mai bine pentru copiii noștri. Le dăm cele mai bune sfaturi pe care le cunoaștem deși, uneori, acel sfat nu este cel mai bun care li se poate da, pentru că vine din propriile noastre credințe limitate, din condiționări trecute și din temeri. Mulți nu recunosc faptul că sfaturile cu care am crescut nu mai sunt relevante în lumea schimbată de astăzi și totuși continuă să le dea pentru că nu cunosc altceva. Sunt anumite lucruri de bază care nu se schimbă niciodată, cum ar fi valorile, caracterul, etc. Și totuși piața muncii este diferită de lumea în care majoritatea dintre noi a crescut în epoca industrială.

Părinții și sectorul educațional aștern o potecă pe care studenții să o urmeze. Mergi la școală, obține o diplomă și găsește-ți „un job bun”. Adesea nu se ia în considerare faptul că ceea ce a funcționat în epoca industrială nu mai merge pentru studenții secolului 21. Datoriile astronomice ale studenților din toată lumea, împreună cu rata șomajului sunt la cota cea mai înaltă înregistrată vreodată. Tinerii absolvenți așteaptă mai mult până să se așeze la casa lor și să se căsătorească, mulți se mută înapoi cu familiile spre treizeci de ani, iar unora dintre tineri li se refuză împrumuturi ipotecare datorită datoriilor pentru a-și finanța școala.

Pe vremea comuniștilor nu ne puneam aceste probleme. Dădeam examen, intram la facultate, o terminam și primeam repartiție, deci aveam un job asigurat. Apoi, unii dintre noi, care eram din orașe mari, încercam să găsim o modalitate pentru a ne întoarce acasă. Acum, dacă avem un pic de stare, vrem să-i trimitem la studii afară, majoritatea în Anglia, pentru că acolo sunt cele mai bune școli și toată lumea vorbește engleza. Dar și cele mai scumpe.

Opriți-vă pentru un moment și gândiți-vă că aveți din nou douăzeci de ani. Imaginați-vă cum trebuie să se simtă acești tineri absolvenți cu datorii de 30.000-50.000 €, la începutul vieții, înainte de a-și cumpăra o casă sau o mașină și chiar înainte de a-și întemeia o familie. Și ca să le pună capac, este dificil să-ți găsești de lucru pentru a justifica aceste datorii. Un efect de domino al acestora este că tinerii își pot pierde speranța în viitor și pot cădea în depresie.

Fiecare părinte ar trebui să se gândească la asta și nu mai există nici „siguranța slujbei”. Oamenii caută slujbe așa cum nu au crezut vreodată că li se va întâmpla, ca un rezultat al concedierilor, al reducerilor, al contractelor care nu se reînnoiesc, etc. Și nu este un fenomen singular. Sunt afectate toate sectoarele și toate vârstele.

Lucrul bun este că, în același timp, există o mulțime de oportunități în domenii care nici măcar nu existau înainte. S-a stabilit că 65% din munca pe care o vor face tinerii din ziua de azi nici măcar n-a fost inventată încă. Trebuie să-i încurajăm pe tineri să devină CREATORI de muncă, să găsească oportunități în locuri care sunt în afara „înțelepciunii convenționale”. Să nu fie victime ale unei piețe a muncii în agonie. Mulți părinți sau profesori pun întrebarea „ce vrei să te faci când vei fi mare”, urmată de sugestii cum ar fi inginer, doctor, economist, etc.

Ar fi mai bine să puneți întrebări mai bune:

• Ce vă place cel mai mult?
• Cum v-ar putea acest lucru ajuta să vă începeți într-o zi propria afacere?
• Ce idei aveți pentru a începe o afacere proprie?

Întrebările diferite obțin răspunsuri, gânduri, acțiuni și soluții diferite.

Gândind diferit, dezvoltând o stare de spirit de încredere în sine și asumându-și o responsabilitate personală de a fi creatori ai propriei munci… Este o stare de spirit care poate fi dezvoltată. Trebuie să ne încurajăm copiii să facă lucruri care să creeze munca pentru ei când vor crește mari. Să-i învățăm despre responsabilitatea personală, leadership, încrederea în sine și utilizarea creativității naturale.

Sunt multe lucruri pe care le pot face copiii când cresc pentru a hrăni această stare de spirit… Sunt multe lucruri pe care copiii le pot face pentru a câștiga bani și a-și dezvolta creativitatea și interesul pentru tehnologie… Singurele limite sunt date de imaginație. Trebuie să fie învățați cum să creeze ceva din nimic, să aibă o gândire diferită – „out of the box” (scuze, dar îmi este greu să găsesc o expresie mai sugestivă în limba română… aștept sugestii), să extragă soluțiile din latura lor creativă. Și astfel să învețe, să crească și să-și găsească menirea și satisfacția în ceea ce creează.

Este ușor să blamăm guvernul și sistemul educațional. (Nu că n-ar avea bubele lor…) Oamenii au tendința de a vrea ca cineva să „rezolve” problema, să aducă schimbarea necesară. Dar asta înseamnă să nu fii responsabil în mod personal. Pentru a crește tineri puternici, încrezători în forțele proprii, trebuie să ne oprim din a blama și să trecem la fapte. Părinții pot lua atitudine și să reprezinte schimbarea pentru copiii lor. Numai pentru că sistemul educațional nu promovează acest mod de gândire, nu înseamnă că trebuie să așteptăm cine știe ce aprobări pentru a ne învăța copiii să gândească diferit, să îmbrățișeze creativitatea, să învețe să se bazeze pe ei înșiși, să învețe despre responsabilitatea personală sau leadership. Totul începe de-acasă. Dacă nu vrem să ne transformăm copiii în victime ale economiei în schimbare, trebuie să le arătăm că există alternative și că pot creea orice își aleg să facă.

Alte articole recomandate:

Ce factori ar trebui să conțină o strategie a schimbării?

Cum să vă motivaţi stilul de leadership pentru succes

Către o nouă filozofie de resurse umane

Puterea cuvintelor pentru un bun management al colaboratorilor