Metoda Harvard: să te simți bine în situațiile conflictuale
Gestionarea conflictelor face partea din activitatea cotidiană a fiecăruia. Pentru majoritatea dintre noi, conflictul este dezagreabil. Senzații puternice care ne deranjează, celălalt care ne irită, nu ne place imaginea violenței. Și dacă l-am trăi altfel? Dacă am îndrăzni să ne placă conflictele?
Conflict, ce s-a întâmplat?
Între a rămâne profesional și a se ciocni un pic cam tare, conflictul vă face să treceți printr-un mountain rousse dezagreabil. Enervat, puteți observa violența situației, a dumneavoastră și a celuilalt. Iar societatea, cultura ne-au spus întotdeauna: „violența nu este bună!” În mod ipocrit? Iată veștile bune:
- Viața însăși este un conflict. Mai întâi supraviețuirea și apoi chiar viața;
- A nu fi de acord permite inovarea, deschiderea de drumuri;
- Fără conflicte, plictiseala este asigurată;
- Conflictul vă pune față în față cu sinele și vă învață enorm de multe lucruri;
- Conflictul permite aprofundarea relației. Chiar și stoicii spun că fericirea este mai solidă cu câteva conflicte din când în când;
- Conflictul permite testarea limitelor și să învățați cum să le întăriți. Dacă există un conflict înseamnă că nu erau bine definite sau s-a ratat o oportunitate!
Încă nu sunteți convins? Haideți să mergem mai departe cu cele trei principii ale metodei Harvard pentru a le gestiona mai bine și pentru a ne simți bine.
- Conflictul ne permite să învățăm mai mult decât dacă facem afirmații
Aurobindo, un înțelept indian format în Anglia, spune că de fiecare dată când o persoană câștigă într-o argumentare, ea pierde ocazia de a învăța ceva. Întrebarea șoc a conflictului este: „Ce mi-a scăpat în această situație?” sau „Ce n-am văzut?”. Și vă asigur imediat că o parte a răspunsului se găsește la celălalt, la cel cu care sunteți în conflict.
Antrenament: revedeți unele conflicte mai vechi încercând să identificați tot ceea ce nu știați în acel moment. Apoi încercați același lucru cu conflictele actuale.
În această configurație, a vă simți bine poate fi un element al soluției: trec dintr-o stare teritorială, gata să-mi apăr interesele, la o stare de curiozitate, a plăcerii de a descoperi ceva.
- Trebuie să fiți cel puțin doi pentru a fi în conflict
Altfel spus, sunteți responsabil de conflict, dar nu sunteți vinovat. Liderul nostru care nu ascultă este în conflict cu mâna sa dreaptă. Cine credeți că are dreptate? Sunt legat de celălalt și sunt o mie și una de modalități de a trăi această conexiune. Însă eu am ales-o pe cea care generează o tensiune, un conflict. Și acolo, soluția se află în interiorul problemei. Este întotdeauna mai ușor să vă schimbați propria partitură decât să încercați s-o modificați pe-a celuilalt. Și atunci, ce ați făcut sau nu ați făcut pentru a genera acest conflict?
Antrenament: Observați discuțiile dintr-o cafenea. În ce fel sunt persoanele în rezonanță? Unul se plictisește și celălalt n-a observat?
Un mic sfat: „dacă într-o relație apropiată, nu auziți oftatul unei tensiuni sau murmurul unui conflict, înseamnă că lipsește suflul libertății” (Jacques Salomé – Elogiul cuplului).
- Să discutăm împreună despre impact
Adesea, într-un conflict, împrumutați celuilalt intențiile rele, în timp ce ale dumneavoastră sunt cele bune. Vestea proastă este că ceea ce împrumutați vi se va întoarce repede și în forță. Va trebui de asemenea să plătiți ceea ce dați ca intenții magnifice. Copiii adoră să se joace cu conceptul „a făcut expre” și eu le răspund mereu: „Tu de unde știi?”. Și în definitiv cel care afirmă că „celălalt a făcut expre” nu este un înger: „Cine zice ăla este” (și să nu mai continuăm cu cel din poveste…). Să nu aveți încredere în omul cumsecade care zace-n dumneavoastră. Jucați-vă mai curând cu propriul dumneavoastră demon, cel căruia-i place să se lupte un pic. În rezumat:
- Să vorbești de celălalt și de intențiile lui înseamnă să arunci ulei pe foc;
- Situația nu vă convine;
- V-ar plăcea o schimbare de situație. Dar cum? Când?
Antrenament: Începeți să vorbiți despre dumneavoastră. Care este impactul situației asupra mea? Care este de fapt cererea mea? Pentru a merge mai departe descoperiți-vă stilul de comunicare.
Clienții mei utilizează această metodă și mi-au spus că pentru ei conflictul devine încet, încet o plăcere, un joc. Ei învață să râdă, să se distreze. De fapt pentru ei devine evident: cu cât se simt mai bine, cu atât îl gestionează mai bine. Între cadrul profesional și cel emoțional, să ieșim din conflicte cu eleganță, cu zâmbetul pe buze.
Articole complementare recomandate:
Secretul stilului de comunicare
Cum omorâți zvonurile înainte să vă îngroape
