Blog

Dacă aţi visat vreodată, într-un moment de slăbiciune, să-i adunaţi într-o turmă pe toţi oamenii exasperanţi din viaţa dumneavoastră pentru a-i împinge pe gheaţa subţire şi apoi să-i scufundaţi într-o mare caldă, înseamnă că ar trebui să vă familiarizaţi cu metoda propusă de Lucy Gill pentru schimbarea comportamentului oricărei persoane. Mă refer la un comportament iritant, ofensiv, obstrucţionist, leneş, neproductiv, combativ sau orice alt tip care generează probleme.

Este o metodă simplă în trei paşi.

Asemenea tipologii putem găsi în orice organizaţie:

• Colegul nemulţumit tot timpul;
• Colaboratorul care întârzie mereu la întâlniri;
• Şeful care fie explodează, fie te lasă baltă când ai nevoie de el;
• Colegul ambiţios care critică pe toată lumea în faţa şefului.

Ne deranjează mai ales aceia care manifestă un asemenea comportament în mod constant. Putem să ne suportăm şefii care au din când în când câte o zi proastă. Dar când oamenii continuă să ne calce pe nervi în mod constant, începem să credem că nu se vor schimba niciodată sau că nu vom reuşi să le facem faţă, că suntem blestemaţi cu o asemenea relaţie sau serviciu.

Nu numai că asemenea oameni pot fi schimbaţi, dar acest lucru se poate face fără prea mult efort şi, mai ales, fără o confruntare.

Această metodă este rezultatul a patru decenii de cercetări la Mental Research Institute (MRI) în Palo Alto, în principal la Brief Therapy Center.

La început, fondatorii MRI au studiat toate tipurile de comunicare. Apoi, analizând modul în care sunt tratate problemele, au descoperit că oamenii rămân adesea blocaţi în probleme pentru că aleg – şi apoi le repetă în mod neintenţionat – soluţii care nu dau rezultate. Soluţia lor, de fapt, prelungeşte problema.

Cercetătorii şi-au dat seama că problema ar dispărea dacă:

1. S-ar concentra pe aceste soluţii ineficiente mai curând decât pe problema iniţială;
2. Şi-ar convinge clienţii să încerce ceva cu adevărat diferit.

Deci au dat la o parte metodele tradiţionale de terapie şi au început să-şi testeze ipotezele. Numindu-şi metoda “terapie scurtă”, şi-au propus să rezolve problemele în maximum zece şedinţe de câte o oră. În timp au dezvoltat şi au perfecţionat o formulă unică care reuşeşte să rezolve rapid probleme aparent imposibile.

Richard Fisch, John Weakland şi Paul Watzlawick, seniorii echipei de cercetare, erau curioşi să verifice eficienţa metodei în problemele generate în organizaţii, aşa cum o dezvoltaseră pentru terapia familială sau individuală, şi au invitat-o pe Lucy Gill să se alăture echipei.

Lucy Gill avea deja o experienţă de 12 ani în consultanţa de management, axată în special pe îmbunătăţirea lucrului în echipă şi pe ameliorarea comportamentelor dificile şi/sau neproductive.

Metoda dezvoltată de ea constă dintr-un proces în trei etape pentru rezolvarea problemelor repetitive. Cele trei etape sunt:

• Reducerea dimensiunilor problemei;
• Descoperirea a ceea ce, în mod neintenţionat, perpetuează problema;
• Selectarea unei noi abordări care va aduce schimbarea dorită.

Cele trei etape par simple, şi chiar sunt, de îndată ce cunoşti toate instrucţiunile.

Uneori trebuie aplicate soluţii neconvenţionale pentru că, atunci când vorbim de un recidivist (o persoană cu un comportament repetitiv disturbator), metodele de bun simţ adesea nu funcţionează.

De exemplu, pare de bun simţ să-ţi rogi colegul ţepos să nu te mai critice tot timpul în faţa şefului. Este o abordare logică şi merită încercată. Dar dacă nu funcţionează nu are rost să o repeţi de fiecare dată. Imaginaţi-vă că i-aţi spune că îi consideraţi criticile foarte utile şi că îl rugaţi să continue, în special în faţa şefului. Pare o nebunie, dar de cele mai multe ori merge.

Atunci când ajungem într-un cerc vicios ar fi bine să răsucim problema pentru a o privi şi din unghiul celuilalt.

Există trei cauze principale în cazul intrării în cercuri vicioase:

• Suntem prinşi în pânza de păianjen a propriei noastre logici;
• Nu ne dăm seama că repetăm acelaşi lucru;
• Nu ne putem gândi la o soluţie mai bună.

Regula de aur a ieşirii din cercurile vicioase este schimbarea soluţiei.

Pentru a reuşi să schimbi comportamentul cuiva trebuie să încetezi să aplici “mereu-aceeaşi” soluţie. O formulă cu trei întrebări ne poate ajuta în definirea unei noi strategii:

1. Care este principala problemă?
2. Ce am făcut până acum pentru rezolvarea problemei?
3. Ce trebuie să facem în loc de asta?

Pentru definirea problemei este foarte utilă definirea elementelor cheie – cine, ce, cui şi cum:

Cine ce face care reprezintă o problemă, cui, şi cum acest comportament este o problemă.

Pare destul de simplu, dar, din nefericire, mintea omenească este o maşinărie complexă, care transformă gândirea simplă într-o sarcină dificilă.

Vă aștept cu problemele voastre pentru a vă ajuta să le rezolvați!

Bibliografie:

Lucy Gill – “How to work with just about anyone”, 1999

Articole complementare recomandate:

Cum să vă optimizați spațiul de lucru pentru creșterea productivității

Căi de ameliorare a eficienței în management

Imagine versus rezultate

Cercetarea operațională ca instrument ajutător în luarea deciziilor