Blog

Nu cu mult timp în urmă am fost an treabă la Cluj și m-am întors într-o sâmbătă. Am plecat din cartierul Mănăștur pe la vreo 12, iar Waze îmi arăta un timp de parcurs de doar cinci ore și unsprezece minute.

Ieșirea prin Florești a fost destul de aglomerată și m-am oprit să fac și plinul înainte de a intra pe autostradă, așa că am mai pierdut vreo douăzeci de minute.

Pe autostradă drumul a fost liber și până la iesirea de la Boița și nu am decuplat regulatorul de viteză decât la Sebeș, la trecerea de pe o autostradă pe alta.

Pe valea Oltului era bineînțeles coloană, dar cum traficul pe celălalt sens nu era foarte intens am avut posibilitatea să fac destule depăsiri, acolo unde acest lucru era permis, rămânând până după Vâlcea în spatele unui BMW X6, care depășea și el de câte ori avea ocazia, profitând și de motorul mult mai puternic decât al Citroen-ului meu.

Când am început să urcăm Dealul Negru însă, mi-am dat seama că nu era un șofer atât de bun cum îl crezusem, pentru că ezita destul de mult la depășirile în urcare. Abia prin satele de dinaintea Piteștiului a reușit să mă lase în urmă după două depășiri de camioane pe linia continuă…

L-am ajuns însă din nou din urmă la intrarea pe autostrada și l-am și depășit. Însă cred că l-am enervat foarte tare cu chestia asta pentru că după doar mai puțin de doi kilometri a trecut pe lângă mine ca-n Scrisoarea a III-a, „vâjâind cu vijelia și ca plesnetul de ploaie”…

Eu am mers mai departe liniștit, cu regulatorul de viteză fixat, fără să mă mai las deranjat de vitezomanii care se fugăreau de pe o bandă pe alta cu peste 150 la oră…

Una peste alta, nici măcar ușorul blocaj de la intrarea în București nu a reușit să-mi strice timpul de parcurs, care în final a fost de patru ore și cincizeci și cinci de minute!

De foarte mulți ani nu am mai făcut atât de puțin pe acest traseu. Și vă dați seama că dacă n-am fi avut niște politicieni atât de cretini, ar fi trebuit să avem gata deja și autostrada care traversează Carpații Meridionali, iar timpul de parcurs între Cluj și capitală s-ar mai fi redus cu încă o oră și jumătate?

***

De când am scris prima parte a poveștii am mai făcut încă un drum la Cluj. Și cu toate că am rulat aproape la fel la întoarcere, am pierdut pe drum 20 de minute față de prima dată. Și această întârziere nici măcar nu pot s-o pun pe seama lucrărilor de pe șosea, care au început deja…

Ca și prima dată am încercat să profit de fiecare oportunitate de depășire, dar parcă traficul pe cealaltă parte a fost mai intens ori am prins eu coloanele de pe acea parte acolo unde aș fi putut depăși.

În orice caz, sfatul meu, ca unul care a depășit milionul de kilometri conduși, fără să fie un profesionist, și care speră să-l depășească și în mile, este să fiți foarte atenți și să luați deciziile foarte rapid atunci când vă hotărâți să faceți o depășire. Iar dacă sunteți depășiți să fiți la fel de atenți și să nu vă speriați și să luați decizii pripite!

Și am să vă povestesc ce mi s-a întâmplat chiar la acest drum…

Eram în spatele unui Ford Focus și a unui TIR, când a apărut oportunitatea de depășire. Nu aveam spațiu să le depășesc pe amândouă, iar între ele distanța era suficientă ca să pot intra. Am semnalizat și am intrat rapid în depășire, semnalizând din nou stânga imediat ce am trecut de camion, frânând ușor și începând manevra de încadrare pe banda normală de circulație. În momentul acela a apărut o dubiță care venea din față, circulând corect pe banda ei, iar șoferul Fordului s-a speriat și a frânat, crezând că voi forța depășirea ca să intru în fața lui. Ceea ce eu nu avusesem niciun moment intenția să fac…

Tocmai această manevră ne-a pus de fapt pe toți în pericol pentru că eu deja intrasem în spatele lui și a trebuit să frânez puternic, în timp ce auzeam camionul din spate că face același lucru. O fracțiune de secundă am avut senzația că voi lovi Fordul, dar mașina mea s-a oprit foarte aproape. Și aproape imediat șoferul din față a accelerat și el îndepărtându-se. Am pornit și eu în spatele lui și l-am depășit cu prima ocazie, având grijă să am spațiu și să fie o linie dreaptă foarte lungă, cu vizibilitate completă, ca să nu-l mai sperii!

Drumuri bune să aveți!