Primul weekend la țară
Am ajuns vineri la țară după ce se înoptase. În tren fusese aglomerație și cam frig, fiind final de morembrie… Socrii mei se pregătiseră ca pentru întoarcerea fiului rătăcitor, chiar dacă îi mai vizitasem și-n septembrie…
Și bunica Mihaelei, care avea 92 de ani, s-a bucurat și m-a recunoscut, deși nu se mai dădea jos din pat de luni bune și nu prea mai recunoștea pe nimeni.
Îmi povestise Mihaela că de câte ori mergea acasă, la ai ei, o întreba:
–S-a întors băiatul ăla?
–Care băiat ma-mare?
–Eee… Bogdan…
–Încă nu, dar o să se întoarcă…
–Eee… (adică „mă mințiți voi pe mine!”)
Sâmbătă dimineață am încercat să pornesc mașina, care zăcea deja de mai mult de-un an în curtea lor, dar n-am reușit. Bateria era complet descărcată și nici nu mergea să împingem mașina pe drum, ca să pornească, pentru că plouase și ne-am fi înfundat în noroi înainte de a reuși…
Am renunțat s-o mai pornim acum, rămânând să o facem când vom veni din nou de Crăciun. Soară-miu a promis că va face rost de un redresor și va pune bateria la încărcat cu zi înainte de sosirea noastră. Iar dacă tot nu pornea, avea să vorbească cu cineva să ne tragă cu tractorul până reușeam.
Apoi am plecat să dăm o tură de sat, având grijă să nu sărim nicio rudă, pentru că asta putea deveni o mare problemă… Dacă ocoleai pe cineva și nu intrai și la ei în curte se supărau. Și atunci erau mulți. Fații și surorile soacră-mii, verii și verișoarele nevesti-mii erau încă tineri și în putere. Intrai la ei și imediat te așezau la masă și îți umpleau paharele aproape înainte să le golești. Nu aveam niciun succes cu protestele mele că dacă-mi înnădesc paharele o să-mi iasă copiii bâlbâiți… Și chiar aveam unul pe drum!
Înapoi, acasă la socri, am ajuns vesel, mergând aproape drept, cu burdihanul plin. Iar soacră-mea ne aștepta cu masa întinsă… Așa că tot am suparat pe cineva până la urmă!
Duminică ne-am tras sufletul și imediat după prânz am luat trenul înapoi spre București.
A doua zi, luni, aveam să încep prima săptămână de lucru la birou, după întoarcerea acasă…
