Thionville, orașul dormitor de lângă frontiera cu Luxemburg
Ce ar fi de scris despre un oraș dormitor? Ei bine, multe, pentru că nu a fost întotdeauna așa și pentru că acest orășel mic, cu 42.000 de locuitori, și-a păstrat spiritul viu, iar viața este foarte plăcută acolo!
Înființat pe vremea lui Charlemagne (Carol cel Mare pe franțuzește), orașul a fost într-o zonă de granită și a trecut frecvent dintr-o mână-ntr-alta, chiar și în timpurile moderne. Piața centrală a orașului, numită Anne Grommerche după primărița care a fost răpusă de cancer în 2016 la patruzeci și ceva de ani, în timpul mandatului, grupează câteva dintre clădirile istorice, de secol XVII, care au reușit să scape cât de cât nevătămate din incendii, asedii și alte calamități provocate de om. Piața devine pietonală în fiecare zi, începând cu ora 14, și este de fapt imensă cafenea-berărie în aer liber, transformată în piață de Crăciun spre finalul fiecărui an. Ea este străjuită de câteva dintre monumentele cele mai reprezentative: Le Beffroi (turnul cu ceas), primaria și ceea ce a rămas din vechea fortăreață a ducilor de Luxemburg, a cărei curte interioară s-a transformat în loc de promenadă și galerie comercială.
Sunt și câteva statui în oraș, dedicate legendarului vrăjitor Merlin, lui Victor Hugo, al cărui tată, general în timpul primului imperiu, a apărat orașul în două rânduri. Mai sunt de asemenea busturile lui Robert Schuman, autorul documentului fondator al Uniunii Europene, și al mareșalului Foch.
Însă cel mai interesant grup statuar, prin expresivitatea sa, se numește L’Union și îl puteți vedea în detaliu, dacă nu ajungeți să-l vedeți la fața locului, pe canalul meu de YouTube. Și apropo, poza de mai jos (pe care am descărcat-o de pe net) are titlul „papa, que font-ils?” (tată, ce fac ei?)…
Parcurile situate pe malul Mosellei sunt foarte potrivite pentru o plimbare..
Iar dacă, la sfârșit de zi, vreți o bere sau un pahar de vin bun, vă invit la Grenier, nu bar „à vin et bière” cum zic francezii. Când am fost prima oară aici cu fiică-mea, locuitoare timp de mai mulți ani a orașului, am intrat în vorbă cu patronul, fost director financiar al unor importante grupuri industriale franceze, și am avut ce vorbi chiar până după ora de închidere, când nevastă-sa trăgea de el să meargă acasă…
La cea de-a doua vizită la acest bar, era vară și, în piațeta din față, avea loc un concert live susținut de o cântăreață locală pe care niciunul dintre noi n-o cunoșteam. Însă cânta extraordinar, iar atmosfera era formidabilă, destinsă, de întâlnire între prieteni.
Iar cântăreața, după atâtea ore de stat pe tocuri pe pavajul din piatră cubică al pieței, pentru că trecuse demult miezul nopții, se descălțase și acum cânta și dansa în picioarele goale… I se simțea oboseala deja în glas, dar atmosfera și aplauzele și ovațiile publicului o împingeau mai departe, până când abia se mai putea ține pe picioare!
Așa că, nu ezitați să ieșiți de pe autostradă, între Luxemburg și Metz (țineți minte că francezii pronunță Mess), pentru a petrece o zi relaxată într-un orășel dormitor, care nu pare deloc adormit…
