Castelul de la Fontainebleu
Lunea de Rusalii era ultima zi a ultimului weekend prelungit pe care o mai petreceam împreună în Franța și ne programasem să mergem la Fontainebleu pentru a vizita casa de la țară a regilor Franței timp de aproape 800 de ani. Am mers bineînțeles cu trenul și apoi cu autobuzul de la gară la castel.
Castelul, locuit de toți suveranii francezi din secolul XII până în secolul XIX, s-a dovedit a fi cel mai mobilat dintre castelele regale. Fiind doar o reședință de vânătoare și de vilegiatură, o casă de la țară, nu stârnise probabil aceeași ură ca Versailles în timpul Revoluției franceze și a scăpat aproape neatins, plus că a fost renovat în timpul primului imperiu.
Sunt 1.500 de camere de vizitat și am luat o vizită ghidată ca să putem trece prin toate! Și am văzut și sala tronului lui Napoleon, singura care mai există în zilele noastre. Apoi, în drum spre parcul castelului am coborât în curtea de onoare, imaginându-mi-l pe împărat luându-și la revedere de la vechea gardă, cei mai dârji și viteji dintre soldații săi, mulți dintre ei fiindu-i alături în toate bătăliile pe care le-a dat, înainte de a pleca în primul său exil, cel de pe insula Elba.
Parcul este imens și probabil ți-ar trebui zile Intregi să-l străbați. Noi am mers în partea de sud, acolo unde la doar 560 de metri de castel începe fabuloasa pădure de la Fontainebleau, de peste 20.000 de hectare.
Pe marginile acestei păduri au început pictorii să iasă din ateliere și să descopere natura. Mai întâi Theodore Rousseau, Corot și Millet, fondatorii școlii de la Barbizon, apoi impresioniștii…
Iar la marginea pădurii am avut din nou o întâlnire de gradul 3 cu un păun înfoiat tot, care-și păzea cu grijă păunițele și încerca să ne gonească.
Acasă am ajuns târziu, mult după lăsarea întunericului, și-am căzut frânți după trei zile de bătut coclaurile din jurul Parisului, mai ales pe jos…
Urma o săptămână intensă pentru noi, fiind și ultima întreagă a Mihaelei la Paris!
