Blog

Prima parte a articolului o găsiți aici.

„Care vă este cea mai mare slăbiciune sau care vă sunt slăbiciunile?”

„Cea mai mare slăbiciune este că sunt un perfecționist.”

Și mai sunt multe versiuni ale răspunsului de mai sus… Aproape fiecare expert în interviuri o să vă spună că trebuie să vă deghizați unul dintre punctele forte în slăbiciune. Chiar și eu am făcut probabil asta în tr-unul dintre articolele mele anterioare. Însă, trebuie să fiți la curent cu ultimele tactici în domeniul managementului și să fiți la zi cu normele curente pentru a avea succes. Ceea ce era bun acum cinci ani, acum este depășit. Organizațiile serioase chiar se concentrează în acest moment pe dezvoltarea angajaților și înainte de a angaja pe cineva încearcă să determine care îi sunt nevoile de training și zonele de dezvoltare ale candidatului. Fiecare candidat care își pregătește un interviu trebuie să fie conștient că o întrebare despre punctele tari și despre cele slabe este inevitabilă. Dar cheia pregătirii este identificarea zonelor pe care aveți nevoie să le îmbunătățiți și să le împărtășiți cu sinceritate recrutorului.

„De ce ne-ați ales pe noi?”

„Pentru că mi-am dorit întotdeauna să lucrez pentru compania dumneavoastră.”

Majoritatea candidaților folosesc răspunsul de mai sus ca pe o ieșire sigură în cazul unei asemenea întrebări. Totuși, un asemenea răspuns se poate dovedi o ușă prin care să ieșiți definitiv. Pentru că în momentul următor, orice recrutor deștept va continua: „Dar ce oferim noi și compania dumneavoastră ori orice alt competitor nu?” Majoritatea candidaților ori vor rămâne cu ochii bleojdiți ori vor arunca repede ca să scape: „Voi sunteți un brand mai important.” Flateria nu duce însă nicăieri, în schimb o cercetare adecvată o face. Motivul pentru care nu puteți răspunde corespunzător este lipsa de pregătire. În 10 minute de căutări pe internet puteți găsi răspunsul la o întrebare de acest tip. Scuze! La întrebări de acest tip, pentru că există nenumărate variante în care pot fi puse.

„Dar nu aveți niciun fel de experiență în acest gen de rol.”

„De fapt, am. (Sub forma unui angajament part-time, la o organizație fictivă, cu povești despre experiențe falsificate).”

De obicei, în cazul unor candidați fără prea multă experiență, în momentul când li se pune această întrebare, ei devin defensivi și încearcă să accentueze declarația falsă referitoare la experiența pertinentă pentru rolul oferit. Motivul este simplu – „teama de a fi respinși” datorită lipsei de experiență. Unii declară că au lucrat cu timp parțial, alții nu ezită să menționeze companii fictive deținute de rude sau prieteni. Dar ei nu înțeleg două lucruri importante:

• Fiecare organizație are un mecanism bine pus la punct pentru verificarea detaliilor, care dezvăluie tot adevărul referitor la candidați. Și pentru că asemenea incidente devin din ce în ce mai dese, unele organizații angajează agenții externe pentru verificarea referințelor și a backgroundului pentru fiecare candidat selecționat. Așa că minciunile chiar nu ajută…
• Candidații ajung în faza de interviu după o verificare a CV-ului. Dacă anunțul pentru post nu menționa o experineță specifică și candidatul nu a menționat o experiență fictivă pentru a-l înșela pe recrutor, atunci acesta vă ști că are în față un candidat la început de drum. Și totuși există un motiv pentru care această întrebare a fost pusă. Intervievatorul vrea să afle dacă vă puteți acoperi lipsa de experiență practică cu o înțelegere teoretică, dacă ați fost entuziasmat de rol și ați făcut cercetări referitoare la el. Și va mai dori să evalueze efortul necesar pentru training în acest caz particular.

„Nu lucrați în acest moment sau v-ați părăsit deja jobul?”

„Încă lucrez, dar sunt în perioada de preaviz.”

Niciun candidat care a fost concediat sau și-a părăsit jobul nu va admite că nu are slujbă, pentru că există idea încetățenită că este mai greu să-ți găsești un nou post dacă esti șomer, mai ales dacă fostul job a fost pierdut din motive negative. Puneți o întrebare despre asta și veți fi servit cu o minciună. Rezultatele în cazul demascării sunt însă dezastruoase și umilitoare.

Cunosc un candidat, care lucra într-o bancă de renume. El și-a pierdut postul în timpul crizei din 2009. A reușit să se angajeze la o altă bancă falsificându-și anumite detalii din CV. Adevărul s-a aflat la noua bancă înainte să se fi scurs trei luni de la angajare și el a fost imediat pus pe liber. Vă puteți imagina umilința la care a fost supus? În plus, a apărut și o pată pe cariera lui. Când am vorbit cu el în 2012, încă mai căuta un job nou.

Problema este că dată ați fost concediat sau v-ați părăsit postul datorită unor conflicte ireconciliabile va fi dificil să vă găsiți un nou post și pentru că nu va fi ușor să obțineți referințe bune din partea managerului anterior. În mod ideal nu ar trebui să ajungeți niciodată până acolo. Și acest lucru poate fi făcut menținând relații de lucru cordiale, o bună conduită și prin peformanță. Dacă o asemenea situație apare, atunci făceți-vă o strategie și căutați-vă un nou job în timp ce încă îl mai aveți pe cel vechi…

„Ați condus vreodată o echipă sau un proiect?”

„Da, atunci când șeful meu era pe picior de plecare (sau – a avut un accident, a fost bolnav etc.)”

Răspunsurile multor candidați vor fi similare cu cel de mai sus, dar ei nu au prevăzut fluxul de întrebări care urmează…

„Care sunt elementele esențiale de planificare ale unui proiect?”

„Care sunt factorii care influențează direct un termen de realizare?”

Și multe altele. Credeți-mă, răspunsurile și reacțiile merită o gamă largă de adjective, de la absurd la hilar. Înainte de a-și aroga asemenea realizări, candidații trebuie să fie conștienți că un recrutor vine înarmat cu un set asortat de întrebări potrivite diferitelor situații, aranjate clar în mintea lui ca o schemă logică așteptând să fie urmată.

Candidații aleg să mintă atunci când ar fi putut recunoaște în mod politicos că nu au avut o asemenea șansă în mediul lor profesional, dar totuși ar putea prezenta în detaliu o experiență din viața lor personală care demonstrează abilități de management sau de lucru în echipă. Reamintiți-vă în permanență că recrutorul are cunoștințe extinse despre firma, profilul și responsabilitățile voastre.

Articole complementare:

Erori de evitat în recrutarea unui bun candidat

Management prin intermediul chestionarelor sistemice

Richard Hall și secretul reușitei la locul de muncă

Diferențele între o întreprindere eliberată (holocrație) și o organizație clasică