Cum să fiți un lider adevărat la locul de muncă
Liderii sunt în general la loc de cinste și se privește către ei în sus, oamenii așteptându-se să dea direcția, să motiveze, să furnizeze o misiune și o viziune. Este un fapt. Dar pe fiecare nivel de leadership, responsibilitățile lor trec dincolo de fixarea unei direcții de muncă și a unor obiective financiare.
Am descoperit, în cei peste 35 de ani de când lucrez și după ce am lucrat cu foarte mulți lideri, că una dintre cheile adevăratului leadership constă în arta de a influența, care începe cu inima fiecărui lider. Acest lucru devine cu atât mai critic cu cât te apropii de vârf și ai nevoie de o mulțime de abilități pentru a dirija propria echipă de lideri. Dacă demonstrezi o cât de mică lipsă de integritate, dacă faci un singur pas pe de lături, acestea se propagă imediat în josul faimoasei scări ierarhice.
Conform lui Ken Blanchard, autor, printre multe alte lucrări, al „The One Minute Manager”, cel mai bun mod de a obține înalta performanță și rezultate remarcabile este de a avea o inimă grijulie în materie de afaceri, iar influențarea este o artă. Asta înseamnă că un lider adevărat are abilitatea și curajul să schimbe și să ajute oamenii să-și atingă cel mai înalt potențial, încurajându-i și inspirându-i.
Am lucrat o dată, de mult, cu un director general care avea probleme în a-și controla furia. Scăpa de multe ori caii și când se întâmpla asta se auzea în toată clădirea. Nu era unul dintre cei mai strălucitori lideri și nici un strateg extraordinar. Nu avea cele mai bune competențe în management. Dar, chiar dacă erau mulți care părăseau firma, erau mai mulți cei care rămâneau. De ce oare?
Pentru că totuși, omul avea o inimă de aur. Și avea și multe calități de lider, printre care și integritatea. Admitea de față cu subordonații problema pe care o avea referitoare la managementul furiei și cerea ajutor. Pasiunea pentru afacere și pentru clienți era cea care-i provoca aceste explozii, atunci când colegii nu livrau suficient și nu făceau ceea ce ar fi trebuit să facă. Și până la urmă nu e nicio crimă atunci când un șef o ia un pic pe arătură, mai ales când acest lucru se datorează grijii pentru supraviețuirea companiei, care până la urmă se traduce și în salvarea multor locuri de muncă. Iar ceea ce nu se vedea în afara organizației era simțul său de compasiune.
Nu a ezitat niciodată să-i dea un împrumut unui coleg care ajunsese la fundul sacului, mereu o întreba pe femeia de serviciu ce-i fac copiii și cum se descurcă cu școala și întotdeauna găsea o vorbă bună și chiar recompense materiale atunci când livrabilele erau la nivelul corespunzător. În fond, era un om modest, care-și cunoștea slăbiciunile și avea curajul să le accepte și să se concentreze pe punctele forte. Mi-am mai adus aminte de el când am citit o altă carte a lui Ken Blanchard, „The Hart of a Leader”. Nu știu dacă și el a citit-o. Pe vremea aceea nu prea ajungeau la noi cărți în engleză, dar, acum, mi se pare că se inspira din ea…
Și mai e o vorbă a lui Ichek Adizes care-mi place: „Managementul doar pentru profit seamănă cu jocul de tenis în care te uiți doar la tabela de marcaj și deloc la minge.” Adică succesul unei organizații nu depinde doar de rezultatele financiare ci și de clienți și de angajați. Fără aceștia din urmă, succesul financiar va începe să scadă.
Alte articole care v-ar putea interesa:
Exploatați-vă carisma de lideri
Cum vă gestionați timpul ca freelancer?
