Blog

Mai este posibil să conduci singur la ora transformării digitale? Jean-Michel Palagos și Julia Maris, PDG și, respectiv, Director General Adjunct al societății DCI, nu cred asta.

Proiectele de transformare digitală eșuează mereu din cauza acelorași greșeli. Într-o carte pe care o semnează amândoi („Diriger en ère de rupture, brouillard et solitude” – A conduce în era rupturii, ceață și singurătate), Jean-Michel Palagos și Julia Maris analizează greșelile sistematice comise de conducători la pornirea proiectelor legate de tehnologia informației.

Orbire, iluzie, confuzie…

Pornind de la exemple de eșecuri memorabile legate de modernizarea serviciilor de stat în Franța, cei doi autori extrag învățăminte valabile pentru toate tipurile de structuri, de la întreprinderile mici la marile administrații, asigură ei. „Toți conducătorii sunt de acum înainte confruntați cu provocările erei de ruptură”, consideră Julia Maris. „Când se primești sute de mailuri pe zi, cum să faci întotdeauna o triere corectă?” Autorii au repertoriat șapte capcane în managementul schimbării.

#1 Orbirea cognitivă. Pentru a ocoli riscul, conducătorul nu vede decât elementele care îi confirmă certitudinile. El nu mai distinge semnalele slabe care vin în întâmpinarea ideii sale și care ar trebui să-l pună în stare de alertă.

#2 Anarhia obiectivelor. Conducătorul nu mai reușește să păstreze direcția pe care și-a fixat-o. „Obiectivul inițial este parazitat de obiective noi, care nu sunt, de fapt, decât consecințe ale primului,” explică Julia Maris.

#3 Acțiunea în contratimp. Conducătorul pierde sensul momentului potrivit, privilegiing, de exemplu, reducerea costurilor. „Ori pentru a duce la bun sfârșit o acțiune de management a schimbării, trebuie să accepți că nu reduci imediat costurile,” insistă Jean-Michel Palagos.

#4 Tentația managementului participativ. Aici este vorba de o tentație legitimă, dar atenție la intrarea în derivă și la diluarea responsabilităților! „La un moment dat trebuie să te hotărăști să mergi înainte și trebuie să dai dovadă de curaj,” amintește Julia Maris.

#5 Iluzia tehnofilă. Conducătorul vrea să creadă că un sistem informațional îi va rezolva toate problemele. „Mult prea des factorii umani sunt neglijați. Un proiect tehnologic nu poate reuși fără o reflecție prealabilă referitoare la sensul său, acceptabilitatea și buna sa înțelegere de către colaboratori,” semnalează Jean-Michel Palagos.

#6 Orgoliul capetelor pline. Pentru că a urmat anumite școli ori pentru că are un MBA, un director se crede la adăpost de erori și chiar refuză idea că se poate înșela și că poate eșua. „Este un mod de funcționare specific,” consideră Julia Meris. „Dacă un conducător își recunoaște greșeala și învață din ea, acest lucru eliberează o energie incredibilă la colaboratori. Trebuie militat pentru dreptul la eșec, pentru ca acesta să nu mai fie o greșeală, ci un nou punct de pornire.”

#7 Absența alternativelor. Conducătorul este convins că a luat cea mai bună decizie sau singura posibilă. El nu prevede niciun plan B. „Și riscă să se trezească blocat într-un impas pe care l-a creat singur,” reia Jean-Michel Palagos. „Această situație succede adesea unui prim succes excitant.”

Co-direcția poate fi o soluție?

Pentru a preveni deficiențele în luarea deciziei, ca și neîncrederea fără motiv în informațiile numeroase și complexe, cei doi autori insistă pentru punerea la punct a unor noi moduri de leadership. „Pentru noi, soluția a fost conducerea în binom,” explică Jean-Michel Palagos. „Noi ne completăm și ne provocăm unul pe celălalt. Dar nu este vorba decât despre mărturia noastră și nu poate fi singura soluție pentru toți conducătorii. Totuși, noi suntem convinși că nu mai este posibil în ziua de azi să conduci singur.”

Alte articole pentru dumneavoastră:

Intraprenorul, oaia cu cinci picioare a angajatorilor

Mobilizarea motivării individuale

Cum poate umorul să vă mărească profiturile

Întrebări cruciale pe care trebuie să vi le puneți înainte de schimbarea jobului