Blog

În timpul unei întâlniri, ascultarea atentă a cuvintelor poate părea inutilă. Și totuși, cuvântul este arma care dezarmează sau săgeata care ucide. Cum să creșteți angajamentul colaboratorilor cu ajutorul cuvintelor? Mai ales în cadrul întrevederilor formale. Să ne concentrăm pe pronumele personale.

La început era „eu”

Managerul este invitat să spună „eu” atunci când discută cu un colaborator: „eu simt”, „eu resimt”, „eu spun”, „eu fac”. Acest „eu” este pronumele de angajament. Eu reasigur. „Eu voi face” asigură mai mult decât „Mi s-a spus”. Quot erat demonstrandum. A spune „eu înțeleg” sau „eu aleg” în loc de trebuie… O nuanță: eu am opinii, idei. Opiniile pe care le am pot reasigura. „Managerul știe.” Sau pot genera un conflict: „Eu nu sunt de acord cu ceea ce credeți.” Orice opinie admite în general contrariul și generează discuția. De manipulat cu precauție! Prea mult „eu” ajunge să-l umfle pe colaborator: „Domnule Director, eu reduc totul la persoana mea…” Din fericire, mai rămân și alte opțiuni pentru discuție.

„Tu” ucide sau are un zgomot asurzitor

„Tu” marchează începutul îndepărtării: „Eu reușesc, dar tu te-ai înșelat.” O altă versiune a: „fiica mea este excepțională, dar a ta face numai prostii”. Când eu spun „tu” pentru a vorbi despre ceva care mă privește, mă distanțez și nu mă implic. Până la ce punct nu vreau să mă identific cu ceea ce zici „tu”? Exemplu – managerul povestește o situație dificilă și spune: „Tu te stresezi în acest caz și nu găsești o soluție la această problematică”… Un sfat: ascultați-vă pe voi și ascultați-vă colaboratorii… În Comunicarea Non Violentă, „tu”-ul ucide. Este mortal să vorbiți de altcineva în locul lui. Exemplu: „Tu ai făcut expre.” Dar ce știu eu? Nu avem pentru moment un cititor absolut al intențiilor celorlalți. O pistă care trebuie încercată ar fi: „Cum ai trăit tu această situație?”

„El” sau „ea” vorbește de zvonuri         

Să ne imaginăm că raportați afirmațiile unui terț „el” sau „ea” colaboratorului dumneavoastră. Pericolul este dublu în acest caz: el percepe pericolul și se închide, mai ales dacă afirmațiile au o tentă negativă. „El” sau „ea” își pregătesc răspunsul astfel încât acesta să reflecte ceea ce simțiți nevoia să auziți. Numesc asta un „centru redus”. Colaboratorul vostru bănuiește o alianță între voi și celălalt „el” sau „ea”. El se îndoiește și vă poate juca numărul său propriu, al victimei sau al furiei. Un pericol suplimentar pentru voi!

„Mi s-a spus” sau „Se pare” e o prostie

Atunci când managerul spune „mi s-a spus”, vorbește pornind de la lucruri nedeterminate, nedefinite, fluide, care, o reamintesc, se termină invariabil cu o prostie. În fine, suficient de des. Pronumele devine în acest caz impersonal. În cazul „Se va ocupa cineva de dumneavoastră”, marchează și neputința managerului: „Nu pot să fac nimic pentru dumneavoastră, dar se pare…” A spune așa ceva este o lovitură teribilă dată capacității voastre de influență și carismei.

„Noi” strânge rândurile, dacă este sincer

„Nimeni nu e perfect, dar o echipă poate fi”, spune Meredith Belbin, specialistă recunoscută în crearea și consolidarea echipelor. „Noi” face apel la inteligența colectivă. „Suntem împreună pe același vas și privim în aceeași direcție.” Acest „noi” angajează dacă este ilustrat de fapte: liderul eficace face ce spune.

„Dumneavoastră”

„Dumneavoastră” este o versiune elegantă a lui „tu”, un fel de ucigaș plătit cu mănuși de mătase? Vă voi spune ceeea ce „ei” sau „ele” cred de toate astea pentru a vă împărtăși uimirea mea: uneori o schimbare cât de mică poate provoca o revoluție…

Alte articole recomandate:

Sfaturi pentru promovarea schimbării în organizația dumneavoastră

Mind-mapping, un instrument pentru sinteză și brainstorming

Concluzionarea unei vânzări cu un client dificil

43 de erori curente de evitat în timpul interviului de recrutare