Pentru performanță schimbarea trebuie să vină din interior
„Toți vor să schimbe lumea, dar nimeni nu vrea să se schimbe pe sine.” Este un adevăr pe care Lev Tolstoi l-a spus acum mai mult de 100 de ani, dar care rămâne actual.
Degradarea învățământului românesc a început odată cu cea a nivelului de trai și a ascuțirii represiunii, în a doua jumătate a anilor 70. Atunci a fost impus ca principal criteriu de performanță pentru profesori promovabilitatea elevilor lor, iar majoritatea au ales calea cea mai ușoară trecându-i pe toți clasa… De atunci, învățământul nostru a început să alunece pe panta transformării într-o fabrică de diplome, care de multe ori nu se bazează aproape deloc pe cunoștințele acumulate.
Lucrurile s-au înrăutățit după 90, când au apărut universitățile particulare, unde oamenii care-și plătesc școlarizarea au pretenția să primească în schimb diploma mimând învățarea, dar și prin promovarea asiduă a nonvalorii. Modelele cele mai frecvente scoase în față de televiziuni, care au devenit principalul mijloc de informare, sunt fie frivole, tot felul de pițipoance care-și expun nurii și vidul cerebral, fie politicieni care, în general, nu au reușit în meseria lor și atunci s-au hotărât să încerce să conducă țara, deși majoritatea dintre ei atunci când deschid gura spun două vorbe și trei prostii…
Atunci când am hotărât să încerc să îmi trimit fata să studieze în străinătate știam că nu va fi ușor. În primul rând trebuia să vrea și ea. În al doilea rând, în lumea de azi, nu mai există nicio garanție a unor venituri constante pe termen lung, iar trimiterea unui copil să studieze în străinătate este o investiție la fel de mare ca achiziția unei mașini de fițe.
Nu am regretat niciodată, cu atât mai mult cu cât, întâlnindu-se cu prietenii ei în timpul scurtelor vizite pe-acasă, ea îmi povestește despre modul în care se iau examenele de master în România fără a da prea mult pe la școală.
Schimbarea în viața profesională a devenit o continuitate. Trebuie să fim pregătiți în permanență să dăm piept cu meserii care nu au existat în urmă cu 5 ani și probabil nu vor mai exista peste alți 10. Fără un bagaj de cunoștințe suficient, fără dorința de a ne perfecționa în permanență, adaptarea la această schimbare devine din ce în ce mai dificilă. Și dacă acum se spune că suntem expirați după 50 de ani și nimeni nu mai vrea să ne angajeze, ne putem trezi cu o scădere a acestui termen de expirare spre 30 și un pic de ani.
O diplomă, chiar universitară, rămâne o hârtie fără valoare dacă nu este dublată de niște cunoștințe de bază și de dorința unei perfecționări continue, a acumulării de noi idei și a lărgirii propriului orizont. Flexibilitatea, adaptabilitatea, puterea de muncă și dorința de a învăța în permanență sunt calitățile cele mai importante pe care trebuie să le transmitem copiilor pentru a reuși.
Ben Franklin a spus că „atunci când am terminat să ne schimbăm, suntem terminați”. Eu cred că până în momentul în care ne întindem în pat, cu mâinile pe piept, pentru a trece dincolo, unde nu mai există „nici durere, nici întristare, nici suspin”, suntem prea tineri pentru a fi terminați și trebuie să continuăm să ne perfecționăm educația în această lume, care accelerează și se micșorează.
Articol publicat inițial pe site-ul EduPerformance
Alte articole recomandate:
Idei preconcepute despre creatorul unei companii
Decizii care vă vor schimba în bine viața
