Bugetul falimentului
Se pare că după îndelungi discuții și o amânare de peste trei luni, care a pus țara într-o stare de așteptare prelungită (standby cum s-ar zice în romgleză) s-a votat în sfârșit bugetul pe 2026. Dacă mai tărăgănau puțin puteau să câștige timp și să-l voteze direct pe cel pentru 2027…
Oricum, este un buget care nu rezolvă nimic! 5 sau 6% deficit, în condițiile unui necesar de finanțare de două miliarde pe lună, cu dobânzile actuale, tot faliment înseamnă.
Reducerea cheltuielilor este modică. Creșterea veniturilor este doar pe hârtie pentru că economia se scufundă după ce a supraviețuit multă vreme într-un echilibru instabil.
Nu au fost tăiate subvențiile partidelor. Și niciun partid politic nu a avut măcar decența să propună acest lucru!
Nu s-au redus salariile demnitarilor, parlamentarilor, primarilor și a altor bugetari supraplătiți, care au avut incompetența sau reaua voință de a ne împinge pe marginea prăpastiei în legislaturile trecute. Și nimeni nu a fost considerat vinovat pentru asta, deși există legea responsabilității ministeriale și parlamentare…
PSD a vrut să dovedească că este mai populist ca populiștii, propunând ajutoare de mizerie pentru pensionari și alte categorii defavorizate, care oricum sunt frecții la piciorul de lemn.
Parlamentarii AUR, pe de altă parte, au dovedit, cel puțin unii dintre ei, că sunt analfabeți funcționali și nu sunt în stare să înțeleagă ce citesc și pentru ce votează.
Și revenind la socialiștii noștri de caviar, pentru că tot nu vor să-și deranjeze clientela politică de la nivel local și județean, și oricum vor să câstige și următoarele alegeri, le propun ca la rectificarea bugetară, pe care o pot introduce la vot săptămâna viitoare, ca să nu piardă timp prețios, să nu se mai încurce cu mizilicuri și să voteze ca fiecare pensionar să primească câte un ajutor de cel puțin 10.000 lei anual, iar fiecare primărie să angajeze între 10 și 200 de consilieri, în funcție de mărimea localității, mai ales din rândul tinerilor NEET și a celor fără nicio ocupație evidentă, cu salarii nete de la 10.000 lei pe lună, și cu promisiunea că dacă iese cine trebuie la alegerile viitoare își vor păstra posturile de băgători de seamă șefi și în viitoarele legislaturi.
Între timp pot continua acțiunile de tip Robin Hood, luând de la bogați și dând la săraci (incluzând în această categorie a săracilor și politicienii, parlamentarii și diferitele căpușe care sug banii din bugete locale, regionale sau naționale) până când se vor închide toate companiile private din țară și vor rămâne singuri stăpâni pe plantație…
Iar ironia sorții este că pentru asta nici măcar nu era nevoie să-i împuște cineva pe Ceaușești acum treizeci și ceva de ani. Rezultatul ar fi fost același, dar mult mai rapid!
