Blog

Deși mai aveam două săptămâni până la predarea proiectului despre noile tehnologii de fabricare a ipsosului, datorită programului încărcat al unor persoane importante din minister, prezentarea studiului a fost programată mai devreme.

Din nou eram deschizător de drumuri… Nimeni nu mai ținuse vreodată, cel puțin de la venirea mea în institut în 88, o prezentare tehnică în prezența unor șefi și specialiști din fabrici și de la minister.

Chestia asta îmi dădea destule emoții, iar lucrurile s-au înrăutățit când m-a chemat la el Marian Drăgușin, șeful nostru de secție, și mi-a spus să nu mă lungesc prea tare, să nu intru în prea multe detalii tehnice și să nu plictisesc lumea.

Pe vremea aia, prezentările se făceau pe retroproiector, dar noi la institut nu aveam încă unul. Și atunci, pentru că specialiștii trebuiau să vadă echipamentele și modul lor de funcționare, am decis să pavoazez sala de ședințe cu planșe mari reprezentând principalele utilaje și fluxurile tehnologice, astfel încât să fie vizibile din orice colț al sălii. Și n-am ținut foarte tare cont de indicațiile lui Marian, insistând totuși pe parametrii tehnici cei mai importanți.

Când au început să vină oaspeții mi-am intrat în rolul de gazdă, așa cum îmi spuseseră să fac directorii institutului. Dintre directorii de fabrici veniseră domnul Rusu și Stoian, fostul nostru director de la institut, ajuns acum director al fabricii de ipsos de la Aghireș.

Veniseră și colegi din cercetare, în special cele două doamne cărora le fusesem ghid la Paris și Viorel, fostul meu coleg de apartament. Era prezentă și Măriuca, colega cu care lucrasem proiectele de azbociment și cu care continuasem să lucrez proietele de ipros.

Și de la minister era multă lume, însă pe mine cel mai mult mă interesa părerea unuia dintre ei, care ne fusese coleg pe partea de cercetare și pe care-l știam de pe vremea stagiaturii noastre la Fieni.

Am început prezentarea cu diversele tipuri de cuptoare și fierbătoare, tipurile de ipsos produse și caracteristicele acestora, pentru a încheia cu produsele de ipsos și fluxurile tehnologice pentru fabricarea acestora. Am insistat un pic mai mult pe cuptorul vertical al celor de la Alpha Plâtre, complet diferit de celelalte, subliniind că, produsul final era de fapt un amestec intim de ipsos alfa și beta de joasă presiune în care cele două forme de cristalizare nu puteau fi separate, iar caracteristicile tehnice erau mai bune decât ale ipsosului de construcții obișnuit, însă încă departe de cele ale ipsosului alfa.

Pe măsură ce vorbeam, ochii începeau să-mi strălucească și treceam liber de la un subiect la altul. Nu m-am poticnit nici măcar o dată și, deși aveam în mână foile cu textul prezentării, nu mi-am aruncat nicio privire asupra lor. În sală, în cele treizeci de minute, cât a durat prezentarea mea, nu s-a auzit nici musca și doar sprâncenele ridicate a nemulțumire de Marian Drăgușin mi-au mai stricat un pic dispoziția. Însă valul de întrebări primite la sfârșit, care arătau un interes clar referitor la tot ceea ce spusesem, m-a făcut să uit de el.

Iar la sfârșit toată lumea s-a înghesuit să mă felicite, inclusiv domnul Rusu, domnul Brezeanu și Dinu, directorul tehnic al institutului.

Următoarea fază a proiectului, finanțat din fonduri guvernamentale urma să fie la sfârșitul lunii septembrie, când trebuia să fac un proiect pilot al unei fabrici de ipsos pe o tehnologie nouă, inexistentă încă în țară. Apoi urma să am alte predări în următorul an și jumătate, din trei în trei luni, cu proiecte pilot de fabrici de ipsos și produse de ipsos. Însă până atunci trebuia să pregătesc și forma scrisă a proiectului pentru a fi predat la minister.