Cum mi-am dublat prima oară salariul
Nu trecuseră două săptămâni de la întoarcerea mea din călătoria prin Europa, când un alt motiv de zarvă a apărut în institut!
Se organizau primele negocieri colective și, cum nu mai exista sindicat, trebuiau aleși reprezentanții salariaților care să negocieze cu conducerea.
Eu mi-am văzut însă de treabă și am evitat să mă implic în aceste alegeri, deși mulți colegi au venit să mă întrebe despre cum se făceau aceste lucruri în Franța. Și am fost complet surprins când m-am trezit pe lista celor care fuseseră aleși ca reprezentanți ai salariaților.
În 90, un tânăr desenator, devenit mai apoi un jurnalist cunoscut, îmi propusese să candidez la direcția generală a institutului. Am refuzat atunci, considerând că nu am experiența necesară unui asemenea post, mai ales că principalul candidat era Radu Bărbulescu, unul dintre cei mai buni tehnologi din proiectare și omul care mă adusese de la Fieni. De data asta nu am mai avut cum să refuz.
A fost însă o experiență dezamăgitoare. Toate propunerile mele au fost acceptate, însă doar după ce au fost în așa fel contorsionate, încât nimeni nu mai putea beneficia de ele. Un singur lucru bun s-a întâmplat. Inginerii au fost clasificați în două categorii, seniori și juniori, ceea ce însemna de fapt că rămâneau practic două trepte de salarizare cu variații foarte mici în cadrul fiecărui nivel.
Juniorii, în rândul cărora figuram și eu și Mihaela, aveau salarii brute lunare între 45.000 și 50.000 lei, iar după semnarea contractului urmau să primească 60-65.000, tot brut.
Seniorii, care înainte avuseseră 70-80.000 lei salariul brut, urmau să primească o creștere importantă, salariile lor brute ajungând la 120.000 de lei pe lună. Și, spre surprinderea mea, la o săptămână de la semnarea contractului colectiv de muncă, am fost chemat la personal să-mi semnez adiționalul la contractul individual de muncă. Surpriza a constat în faptul că fusesem inclus în categoria de seniori. Așa cum aveam să aflu aproape imediat la întoarcerea în birou fusesem singurul din generația mea promovat la o categorie de salarizare superioară, care, practic, îmi dublase salariul.
Acum probabil că aș fi putut să renunț la al doilea job, însă îmi doream să merg mai departe cu amândouă. Era o provocare. Uneori era extrem de obositor. Însă al doilea job îmi oferea ceva ce nu găseam la institut, chiar dacă nu eram în stare să exprim foarte clar ce…
