Blog

În delta Rhonului, în regiunea Camargue, există o localitate numită Saintes-Marie-de-la-Mer. Legenda spune că aici a naufragiat vasul care le transporta pe cele trei Marii – Maria-Magdalena, Maria mama lui Iacov (Marie-Jacobé) și Salomea (Marie-Salomé), împreună cu Marta și Lazar, cel înviat din morți. Ele au fost primite aici de Sarah la Noire (cea neagră), care le-a devenit servitoare. Au construit mai întâi un mic oratoriu, dedicat Fecioarei Maria, înainte ca Maria-Magdalena să plece la Sainte-Baume, Marta la Tarascon, iar Lazăr să devină primul episcop de Marsilia.

Marie-Salomé, Marie-Jacobé și Sarah au rămas pe loc, iar locul unde au fost înmormântate a devenit un important loc de cult și de pelerinaj, dar și un popas pe drumul spre Santiago-de-Compostella.

Din păcate, se pare că legenda a fost creată abia în 1448, când, sub impulsul Regelui René au fost inventate relicvele Sfintelor Marii. Oricum biserica din Saintes-Maries-de-la-Mer cunoaște fervoarea religioasă de două ori pe an, la sfârșitul lunilor mai și octombrie, când au loc pelerinajele țiganilor.

Biserica actuală a fost construită în secolul 9 și remaniată de călugări din Montmajor în secolul 14 pentru a fi integrată în fortificatiile orașului. Capela sa înaltă este de fapt un veritabil donjon, care oferă o panoramă superbă asupra orașului și împrejurimilor.

Cripta sa fantasmagorică este dedicată Sarei și în fiecare an țigani veniți din toată Europa scot statuia patroanei lor, Fecioara Neagră, pentru marea procesiune și binecuvântare a mării, totul pe ritm de muzică și dans.

Localitatea își păstrează urme ale trecutului istoric în configurația străduțelor înguste care înconjoară biserica.

Și da, localitatea a fost vizitată și de van Gogh, care a lăsat câteva mărturii despre asta în opera lui…

În afară de plajele suprapopulate vara, mai poate fi vizitată casa și muzeul Marchizului de Baroncelli, instalat în fosta primărie din secolul 19, și arenele, construite lângă plaje în anii 30. Acestea din urmă găzduiesc coride spaniole și portugheze (aștept în comentarii să-mi spuneți care e diferența!), curse specifice regiunii și spectacole ecvestre.

Chiar în fața arenelor se află un restaurant fără pretenții „O Pica Pica”, care servește produse proaspete pescuite din mare și care n-au apucat să vadă congelatorul, iar cei care au trecut pe-acolo spun că merită o oprire, în ciuda tacâmurilor de plastic…

La începutul anilor 90, aici se afla una dintre cele mai importante plaje naturiste din Franța (noi le spunem de nudiști), așa cum îmi povestea colegul meu Mark, care a frecventat-o!