Blog

De la Nice la Monaco se înlănțuie pe malul Mediteranei o serie de localități pline de farmec.

Prima dintre ele, Villefranche-sur-Mer este un orășel maritim privilegiat, unul dintre porturile majore ale coastei de Aur și un loc de escală al vaselor de croazieră, datorită faptului că rada portului are una dintre cele mai mari adâncimi de pe coasta mediteraneană.

Micul său port de pescari rămâne la fel de pitoresc și adăpostește o flotilă de vase de plăcere. Aici are loc la începutul fiecarei primăveri bătălia navală cu flori, o tradiție unică, care celebrează creativitatea și bucuria de a trăi.

Orașul vechi, cu străduțele înguste, pavate cu pietre, cu fațade pastelate, este o invitație la promenadă. Printre comorile orașului vechi se numără și strada Obscură, un pasaj fascinant rămas din Evul Mediu.

Capela Saint-Pierre a fost decorată, exterior și interior, de Jean Cocteau cu ilustrații din viața Sfântului Petru, patronul pescarilor. Ea adăpostește și tribunalul pescarilor, cu un mod aparte de a împărți dreptatea.

Dominând orașul, citadela Saint-Elme este incontunabilă pentru pasionații de istorie și patrimoniu. A fost construită în secolul 16 pentru a proteja rada, iar astăzi gazduieste primăria și mai multe muzee și galerii de artă.

Tot aici veți găsi și unele dintre cele mai apreciate plaje ale Coastei de Aour, printre care merită mentionată Plage des Marinières. Amatorii de locuri mai sălbatice vor prefera însă micile golfulețe, care oferă un pic de liniște, departe de mulțimea turiștilor.

Urmează Saint-Jean-Cap-Ferrat, care este așezat pe o mică peninsulă, un fost sat de pescari devenit, la începutul secolului 20, loc de vilegiatură pentru bogătași și capete încoronate. Au fost construite atunci mari domenii, printe care Villa Ephrusi a familiei Rothschild. Construită pe o culme care domină golfurile Villefranche și Beaulieu-sur-Mer, vila oferă un patio imens, saloane bogat decorate și apartamente private. Putem admira aici și colecția de obiecte de porțelan ieșite din manufacturile regale din Sèvres și Vincennes. Și mai avem și celebrele grădini care domină marea. Sunt de fapt nouă grădini diferite, ornate cu pavilioane, fântâni, bazine de apă, peluze înflorite și alei umbrite.

Un alt loc de neocolit este Villa Santo Sospir, „tatuată” de către Jean Cocteau. În 1950, când tocmai terminase turnajul filmului „Copiii teribili”, prietena sa Francine Weisweiller l-a invitat să petreacă câteva zile în vila sa de la Cap Ferrat. Sedus de frumusețea și magia locului, dar deranjat de pereții fară expresie, a început să „tatueze” acești pereți albi și goi ai vilei. Și ne-a lăsat și un motiv: „O femeie tânără locuiește la Santo Sospir. Pereții nu trebuiau îmbrăcați, ci trebuia să desenezi pe pielea lor. Am tratat frescele linear, cu un pic de culoare care scoate în evidență tatuajele. Santo Sospir este o vilă tatuată.”

Ar mai fi de vazut Cimitirul Marin, Capela Saint-Hospice, Madona de bronz și mai ales Muzeul Scoicilor, colecție unică în Europa de peste 7.000 de scoici, dintre care peste 400 reprezintă recorduri mondiale.

Și înainte de a pleca trebuie să colorăm un pic și în port, mai ales că acolo ne va întâmpina opera sculptorului polonez Sacha Sosno – Marea Venus Albastră!

Continuând-ne drumul ajungem la Beaulieu-sur-Mer, un loc frumos așa cum se vede și din nume, unde muntele coboară încă o dată în mare.

Aici trebuie să vedem Villa Kerylos, un palat inspirat de Grecia antică. Stilul este inspirat de cel al caselor nobililor de pe insula grecească Delos din ultimele două secole înainte de Cristos. Este de fapt o invitație să călătorim în antichitatea greacă. Totul, de la organizarea spațiilor și până la rafinamentul decorațiunilor, a fost conceput pentru a recrea atmosfera unei vile luxoase dintr-o epocă pierdută…

Sunt două porturi în acest orășel, cel al furnicilor (Port des Fourmis) caracterizat prin statutul lui asociativ, ceea ce îi conferă o ambianță convivială și autentică, și cel de plăcere (Port de Plaisance), amplasat lângă un cartier plin de verdeață.

Nu trebuie ocolite nici cele trei parcuri, având fiecare specificul său – Jardin d’Olivaie – Square Calmette, Square Verdun, o mică grădină botanică cu multe specii exotice, și Jardin Theherne-Thomas.

Însă ceea ce atrage aici turiștii sunt cele trei plaje – la Baie des Fourmis (Golful Furnicilor), o plajă familială adăpostită de vânt, La Petite Afrique (Mica Africă), unde te poți refugia rapid la umbra pinilor dacă soarele este prea puternic, și la Crique de la Reserve, compusă de fapt de două golfulețe salbatice și neamenajate.

Ne continuăm drumul și ajungem în Eze, unul dintre cele mai frumoase sate din Franța, așezat deasupra mării pe trei cornișe. La Grande Corniche (cea mare) este ocupată de parcul natural La Revère, iar pe cea joasă (Basse Corniche), pe malul mării, este o mică statiune balneoclimaterică cu vile din perioada Belle Epoque. Satul medieval, amplasat pe un promontoriu stâncos al cornișei mediane (Moyenne Corniche), ne oferă o plimbare pe străduțe înguste, pavate cu piatră, pasaje boltite, case de piatră restaurate superb, piațete umbrite, fântâni din alte timpuri și peste tot imagini extraordinare ale mării și coastei. De aici coborâm pe malul mării pe poteca lui Nietzsche. Pentru că se pare că la umbra acestor pini și a măslinilor a scris ultima parte a operei sale „Așa grăit-a Zaratustra”….

Iar ultimul popas înainte de principat îl facem la Cap d’Ail, o mică stațiune situată chiar înainte de Monte Carlo, loc preferat ale vilegiatură pentru Sacha Guitry, Winston Churchill, Guillaume Apollinaire, André Malraux, Greta Garbo și mulți alții. Aici, între Cap Rognoso și Cap Fleuri, sunt unele dintre cele mai frumoase plaje de pe coastă – Plage Marquet, La Mala, Les Pissarelles sau La Pointe des Douaniers. Arhitectura stațiunii cuprinde și ea câteva vile din perinda Belle Epoque, cum ar fi Villa les Camélias.