Blog

Patrick era deja la restaurant când am ajuns noi. Ne-a întâmpinat zâmbitor și ne-a oferit câte nu pahar de kir. (În timp, kirul avea să devină aperitivul meu preferat în Franța!) Am luat cina într-o atmosferă veselă destinsă, ca niște cunoștințe vechi, cum și eram de fapt pentru că era a doua oară când ne întâlneam. Cu excepția programului de vizite nu am vorbit despre servici. Iar acesta se rezuma la dimineața următoare, spre surprinderea noastră, care ne așteptam la două zile pline în compania lui.

De fapt a doua zi dimineață urma să vizităm uzina Placoplatre de la Villeparisis, în estul Parisului, încă o uzină care fabrica blocuri de zidărie din ipsos cu nut și feder, în apropierea primei fabrici, apoi închiriase o sală de conferințe la un hotel din zonă pentru a discuta despre ceea ce văzusem și despre oferta lui. Iar după masa de prânz ne despărțeam și plecam fiecare la treaba lui. Asta ne lăsa ziua de vineri liberă și ar fi trebuit să găsesc un alt hotel pentru weekend, un pic mai ieftin, cu parcare gratuită, dar și cu acces la metrou ca să putem vizita orașul.

Hotelul la care stăteam era un Ibis, așa că am luat din hol catalogul hotelurilor de același tip și o hartă a metroului parizian și am studiat opțiunile înainte de a mă culca. Am ales hotelul Ibis Bobigny, la periferia nord-estică a Parisului, aflat la 500 de metri de capătul liniei 5 de metrou și care, bineînțeles, avea parcare gratuită. Și chiar înainte de micul dejun am confirmat rezervarea prin telefon.

După micul dejun, dar înainte de a pleca cu Patrick, am mai dat trei telefoane. Am vorbit mai întâi cu Florin, care definitivase în sfârșit programul nostru în Germania și i-am dat numărul de fax al hotelului de la Bobigny pentru a ne trimite numele și adresa hotelului din Frankfurt unde trebuia să ne întâlnim cu el și cu Peter marți după-amiază. Al doilea telefon a fost în Germania la Knauf Engineering pentru a confirma vizita de marți și rezervarea hotelului de la Iphofen pentru luni seara. I-am dat si domnului Schlagowski faxul hotelului ca să ne trimită adresele unde trebuia să ajungem. Cel de-al treilea telefon a fost la Alpha Plâtre, ofertanții unui cuptor pentru ipsos care facea notă discordantă cu toate celelalte și pe care îl eliminasem din studiul final. Dar dacă tot eram aici și se oferiseră să ne primească, de ce să nu le facem o vizită și, poate, să mai aflăm lucruri noi? Și am aranjat vizita la ei pentru a doua zi dimineață la 10, la sediul lor aflat tot pe lângă Villeparisis, unde urma să mergem peste puțină vreme.

Uzinele pe care le-am vizitat cu Patrick au fost niște noutăți absolute pentru noi. Am văzut atât partea de deshidratare a gipsului pentru transformarea în ipsos, realizată în cuptoare rotative, așa cum aveau și la Turda și cum ne ofertase Grelbex, dar și liniile de fasonare pentru gips carton și blocurile de zidărie. Complet automatizate și foarte spectaculoase prin mișcarea echipamentelor și produselor, cel puțin pentru noi, la acea vreme…

Apoi am discutat cu Patrick despre ultimele modificări pe care trebuia să le facă la ofertele lui și am luat prânzul împreună înainte de a ne lua rămas bun.

Eram exact unde trebuia, ca să ajungem imediat la hotel să ne lăsăm lucrurile și malina și să dăm o tură prin centrul Parisului.

Și ne-am dus… La Notre-Dame, pe cheiurile buchiniștilor, în Piața Saint-Michel, în cartierul latin cu aglomerația lui de era să ne pierdem unii de alții, la Luvru, Place de la Concorde, Madeleine (a cărei fațadă principală o vedeam pentru prima oară (pentru că în anul în care locuisem la Paris fusese în renovare și o văzusem doar desenată pe pânza care masca șantierul), pe marile bulevarde…

Până când s-a făcut târziu și nu ne-am mai simțit picioarele!