Blog

Poate că nici nu pica din senin dar totuș =

I)eu mă luasem cu reclamele de mașini și pierdusem șirul discuției dinaintea tăcerii

II)am ajuns să vă cunosc totuș destul ca să nu mă mai las păcălit de vorbe îndelung migălite dar însă zise ca și când abia în clipa respectivă vă trec prin minte.

„Parcă văd că în cele din urmă ajung să îmi cumpăr eu o mașină.”

Ce voia să însemne acel „eu”?

Cine ar fii trebuit să își cumpere mașină în locu dv.?

Ce era chiar din cale afară dacă „ajungeați” să vă cumpărați mașină?

Ați mai zis ceva de „Trabant” și de „Fiat” și poate și de alte mărci dar gândurile mele deja se învârtejiseră bezmetice în juru discuției de la comitetul județean din care faceți parte și acum îmi dau seama că nu întâmplător primu meu răspuns a fost exact cu vorbele lui tov. Iconaru = O mașină ar fii o distracție.

Spre norocu meu ați făcut caz de cuvântu „distracție” și astfel am avut răgazu necesar pentru a descoperi mecanismu.

Știți când.

Știu precis că știți când.

Tocmai vroiam să întorc foaia la care mă prinsese exclamația dv.

Subt ochii dv. am văzuto și se poate spune că amândoi am descoperito a doua oară în acelaș timp = o „Audi” sport – o minunăție albastră în care cei de la revistă ori cei care o fabricaseră nu avusese totuș suficientă încredere de vreme ce mai pusese și o frumoasă blondă dezbrăcată în costum de tenis de câmp.

Am stat amândoi cu ochii pe mașina albastră nu mai știu cât.

Imediat dupe aceia va-ți bâlbâit.

Ați pierdut șiru.

Ați sărit la cu totu altă ideie = „Nici banii nu mă dau afară din casă.”

Degeaba.

Văzusem.

De data aceasta

Nu înțeleg încă dece ține-ți să păstrați secretul dar pot să vă asigur că nu mai există nici un secret pentru mine.

                    Salvele de rateuri prin care agronomul anunța întregului cartier ora patru l-au surprins, dar nu l-au mai înfuriat. Aseară, spălată de ploaie, broscuța albastră cu un fel de dublu v în bot arăta chiar destul de bine și – urmărind acum eforturile agronomului de a încălzi motorul – se trezi socotind cât poate complica viața unui om foarte ocupat o mașină, chiar dacă nu-i rablă…

                    A strâns foile cu părere de rău: amânând o încheiere de câteva rânduri, presimțea că va mai pierde cel puțin o noapte cu stiloul în mână. Dar pentru dimineața aceea chemase mașina de serviciu pentru ora cinci. Era ora la care autobuzele orășenești abia începeau să iasă din autobază și n-aveau decât să-l reclame oricât de sus zarzavagii ăștia care mereu se certau pentru schimbul de noapte pentru mașinile de servici fie ca să ciubucărească ducând bețivii acasă, fie ca să poată lucra ziua la grădină. Până una alta, până să-i mai zburătăcească pe alte mașini, el unul avea să le cam strice somnul dulce dinspre ziuă, furat în timp ce leafa le mergea cu ore suplimentare și spor de noapte.

                    Și ar fi început ziua împăcat și sigur de sine, ca după o noapte de somn sănătos, dacă sub duș, destins de biciuirile fierbinți, n-ar fi avut revelația unei hotărâri pe care încă n-o luase – că va sfârși prin a-și cumpăra mașină. În clipa aceea, toată distracția de aseară și toată satisfacția de peste noapte s-au răsturnat: cum avea să-i apară ei un asemenea gest și ce va gândi despre el când va afla?

                    N-a intrat însă în panică și nu s-a repezit să imagineze soluții, era prea obosit. Dar dacă odată și odată voia să iasă din fundăturile astea, dacă ținea să se elibereze, să fie stăpân pe viața lui ca înainte de-a o întâlni, atunci acesta era momentul. A făcut astfel primul pas și cel mai dificil spre viitoarea hotărâre mergând de-a-ndăratelea, cu fața spre consecințele ei. După care a învârtit amândouă robinetele deodată, trecând brusc sub biciuirile apei reci.