Bolojan continuă să o dea în bară
Guvernul lui nea Ilie, cel fost la primărie, numit de Nicușor, trecut și el pe la o altă primărie un pic mai mare, continuă să o dea de gard, mergând pe lângă drum și să lovească cu aspirațiile și așteptările noastre din bară-n bară.
În primul rând, în al doilea set de măsuri nici măcar nu aduce vorba de eliminarea subvențiilor de la buget primite de partidele politice și nici la renunțarea la returnarea banilor cheltuiți în campaniile electorale. Să aibă asta vreo legătură cu faptul că PNL-ul e dator vândut și are de returnat la stat niște milioane bune? Și că se mai apropie cu pași mari și alegerile pentru București?
Eu nu văd de ce ar trebui plătite din banii noștri de taxe partidele politice, care ar trebui să se susțină din cotizațiile membrilor. Și nici de ce ar trebui să finanțăm, tot din taxe campanii electorale…
Apoi continuă cruciada contra economiei reale prin măsuri aberante, care vor costa firmele o ploaie de bani… Asta în condițiile în care în Germania guvernul gândește măsuri de relaxare fiscală pentru revigorarea economiei!
Nici în privința reducerii cheltuielilor nu face mulți pași față, permitând rânjiților de la PSD să continue să fie capre râioase cu coada pe sus și să nu-și vadă lungul nasului, de parcă nici usturoi n-au mâncat, nici gura nu le miroase și sunt niște virgine ajunse pentru prima oară în fața altarului (a se citi la guvernare), nu ăia care au accelerat intrarea în deficit excesiv…
Trebuie taiate urgent fondurile de la bugetul centralizat al statului pentru plata salariilor și a cheltuielilor curente ale administrațiilor locale. Unitățile teritoriale care nu se pot susține singure financiar să fie obligate să se comaseze până ating masa critică. Iar salariile să nu poată depăși în nicio primărie sau consiliu judetean un sfert din venituri. Iar dacă vrea să dea afară funcționari publici și să reducă numărul bugetarilor, din administrația centrală sau locală, atunci să o facă în urma unui audit și a unei evaluări a personalului, realizate pe bune de către firme de recrutare serioase. În principiu, toată lumea știe că pentru fiecare bugetar competent, care muncește de-i sar capacele, în administrația publică statul mai plătește cel puțin doi care freacă menta ori taie frunze la câini (în funcție de sezon)! Și ceea ce trebuie evitat este să plece sau să fie concediați tocmai ăia care fac treabă și să rămână pilele care nu-s în stare de nimic, pe modelul ridicătorilor de mâini din Parlament…
De asemenea nu se mai spune nimic despre tăierea subvențiilor pentru întreprinderile de stat care produc pierderi!
Și mă nemulțumește și ideea unei legi pentru pensiile magistraților. Este de fapt o continuare a discriminării orwelliene, pentru că în fața pensiei trebuie să fim egali, iar calculul drepturilor de pensie trebuie să se facă după o lege unică, aceeași pentru toți cei care au muncit legal în această țară, bazată pe contributivitate de-a lungul întregii cariere profesionale. Dacă există categorii care trebuie apreciate mai mult decât altele, acest lucru trebuie făcut prin nivelul salariilor lunare nu altfel, iar asta se va traduce până la urmă, la finalul carierei, prin pensii mai mari. Însă, trebuie să aibă grijă să țină seama și de legea cererii și ofertei, chiar și în privința salariilor. Așa cum m-a învățat cu mai mult de douazeci de ani în urmă un olandez care mi-a fost șef o perioadă, „forța de muncă este o marfă și trebuie să ai grijă să nu-i strici prețul”!
Iar pentru tineri pensionari sub 65 de ani, care nu sunt în incapacitate de muncă, pentru că tot nu li se poate lua pensia aia specială (ca să nu spun nesimțită), ar trebui să fie obligați să plătească cei 35% pentru contribuțiile la fondul de pensii și la cel de sănătate. Și să li se permită să-și recalculeze pensia la atingerea vârstei legale, adică la 65 de ani. Poate mai câștigă vreun leu sau doi…
Și ar trebui să se renunțe la impunerea contribuției la sănătate pentru pesionarii ieșiți la pensie la limită de vârstă sau incapacitate de muncă.
Ar mai fi de scris multe – despre haosul din învățământ generat de măsurile luate pe genunchi și fără o analiză aprofundată de ministrul învățământului, dar și despre ce ar mai trebui făcut pentru însănătoșirea sistemului de îngrijire a sănătății. Voi aborda aceste aspecte în săptămânile următoare.
