Blog

Restu nu e de cât o coincidență = am resimțit amândoi o dată oboseala și necesitatea unor stimulente în după amiezele de studiu intens.

Hai să zicem două coincidențe – socotind și cumpărarea borcanelor de nes – ceia ce nu e prea mult și chiar se poate întâmpla.

Exemplu nu e prea grăitor.

3)                Pentru-că întârziam împreună era cât se poate de firesc să plecăm împreună în serile în care nu aveați ore la grupu școlar. Chemam mașina de serviciu și ca și un făcut absolut de fiecare dată găsești în curte ori la poartă pe cineva care mergea în oraș – în cel mai rău caz vă aminteați de vreo laborantă din schimbu II care tocmai vă ceruse o învoire.

O dată și o dată trebuia totuș să se întâmple ca mașina de serviciu să fie plecată în oraș.

Și pentru-că o nenorocire nu vine nici o dată singură era normal ca nici în autobuzu de oraș să nu se mai urce la ora aceia nimenea deși șoferul a tot așteptat până când taxatoarea a strigat la el = „O să ne înjure pasagerii dela gară Marine.”

Am râs și eu una bună = „Măcar de ar fii pasageri în gară.”

Pentru dv. nu a fost amuzant de loc = „De acum e totuna. Nu știu cum se face dar în târgu ăsta șoferii au rude ori la poștă ori la stația de radio – așa că astă seară am putea intra și la restaurant. Mâine oricum se vor întreba toți ce fel de ședință o fii fost la uzină de am plecat pe întuneric numai noi doi.”

Așa dar.

Nici cu invitația la restaurant nu am avut eu întâietatea.

Nici măcar acolo unde se zice că bărbatul se cuvine să intre înaintea femeii eu nu am apucat să o iau înainte.

Invitația mea a părut smulsă

                                           obligată

                                           constrânsă

                                           de formă

și a fost nevoe să îmi calc pe inimă ca să o mai fac.

Aceasta dupe ce pândisem în nenumărate seri un asemenea prilej și mă bătea chiar gându să trimit eu însuș mașina de serviciu cu cine știe ce treabă înainte de ora la care plecam împreună.

Tocmai pentru-că la capătu din centru al autobuzului se afla „Restaurantul Central” și astfel apărea cât se poate de firesc să vă invit nu numai la cină cât mai ales într-un cadru prielnic abordării și altor probleme de cât cele tehnice și de producție care ne preocupau toată ziua.

Exemplele ca acesta sânt de natură să mă înebunească pe mine.

Unu singur mai treacă meargă dar însă când se țin lanț

Și până la urmă nici nu am cinat împreună în seara aceia deși tot dv. ați insistat atâta.

Doar am defilat printre bețivii din cele trei restaurante din centru – pentru grătar nu mai aveau nimic.

4)                Chiar a doua ori a treia zi după ce îmi luasem postul în primire a venit la mine Donosă.

Bine înțeles cu tot dosarul inovației lui.

Nu era născut ieri ca să îmi ascundă faptul că serviciul tehnic o respinsese deja de două ori – dar nici eu ca să îi promit pe loc marea cu sarea.

Am primit dosarul numai pentru-că altfel nu pleca dar totuși nu înainte de a îl face să promită că va aștepta liniștit până când voi ajunge și eu să cunosc uzina.

Avea însă o părere prea bună despre mine ori prea puțină răbdare pentru-că nu trecuse decât o lună și a început să mă piseze.

Bine înțeles că erați singura salvare.

Dar cum am spus „Donosă” ați și explodat.

Îmi amintesc vorbele dv. cuvânt cu cuvânt deși atunci nu am luato ca o amenințare totuș = „Când veți ajunge să luați în serios o asemenea idee înseamnă că știți despre uzina aceasta mai multe decât mine.”

Nici în ziua de astăzi nu sânt convins că am fost în stare să învăț în câteva săptămâni tot ce dv. știați dupe un an de specializare și atâția ani de muncă zi de zi în uzină.

În orice caz după amiezele acelea petrecute împreună îmi erau necesare – nu „încă necesare” cum eram să scriu adineoarea ci chiar foarte necesare și știți foarte bine că atunci când ați pus problema așa nu îmi a fost de loc greu să vă dovedesc că nu îmi pierdusem dimninețile ca să inventez listele cu întrebări și probleme pentru dupe amiezele cu dv.

Dar ideea lui Donosă merita cu adevărat atenție așa cum până la urmă am și dovedit și dupe părerea mea a avut chiar mai multă dreptate de cât bănuia el dacă nu atunci când zicea că „a pus ultimele lui speranțe într-un ochi proaspăt” în orice caz atunci când a arătato unui om mai puțin legat de tehnologia franțuzească.

Chiar cu riscul de a vă apărea într-o lumină mai puțin favorabilă și de a ne întoarce la vechea ceartă aș merge mai departe și aș spune că o asemenea idee

Dar nu despre ideea lui Donosă e vorba acum aici.

De două ori am refăcut calculele de unul singur și nu vă mai spun cât chin a fost să deduc toate consecințele posibile fără să întreb pe cineva – chiar dacă era exclus să primesc vre un răspuns la fel de sincer ca al dv. tot nu țineam ca lipsa mea de experiență să devină subiect de discuție și poate de glume între inginerii cu oarecare vechime.

Până și pe Donosă încă îl mai duceam cu vorba iar ca să aflu totuș argumentele contra am cerut de la serviciul tehnic nu doar dosarul lui ci ale tuturor inovațiilor depuse în ultimii trei ani – într-un cuvânt nu aveați de unde afla.

Era secretul meu și chiar mă gândeam cu plăcere la ceia ce îmi închipuisem eu că va fi un fel de examen surpriză ținând seama de cele ce credeați despre mine.

Știam și cum să încep = „Nu știu dacă vă mai amintiți o foarte scurtă discuție a noastră despre inovația unui oarecare

Ați început însă dv. exact invers = „Sânt convinsă că nu ai uitat ce ți-am spus atunci când ai încercat să deschizi o discuție despre

Nu are nici un rost să vă povestesc eu aici discuția pe care ați provocato astfel și mie însuș nici nu îmi face plăcere să îmi amintesc de ea.

Cu aceasta exemplul respectiv este încheiat dar eu totuș am să profit de prilej pentru a adăuga măcar aici ceia ce regret foarte mult și de atâta timp că nu am avut curaju să vă spun atunci.

Era într-adevăr dreptul dv. să puneți capăt acelor dupe amieze cheltuite cu mine și nu pot de cât să vă mulțumesc pentru câte au fost.

Am însă și eu dreptul să consider că motivul subt care ați făcut acest lucru rămâne discutabil

                                                                                                                                                                       nedrept

                                                                                                                                                                       vulnerabil

                                                                                                                                                                       lasă loc unor interpretări nedorite.

Să zicem că într-adevăr ajunsesem să știu despre uzină mai multe decât dv. – ceia ce încă o dată vă spun că nu este și părerea mea.

Dar tocmai pentru că semnul

                                            dovada

                                            proba consta pentru dv. într-o problemă asupra căreia ajunsesem să avem puncte de vedere diferite mult mai înțelept ar fi fost să mai lăsați să treacă timp ori să fii inventat un alt pretext.