Blog

E totuș de prisos să îmi iau măsuri aici

Mai ales că nu are rost să vă atrag atenția că nu e o amenințare din moment ce o scriu doar pe o foaie de hârtie care cine știe când și dacă va ajunge vreodată în mâna dv.

Dar în cazul acesta pe aceiaș foaie de hârtie pot să aștern fără teama că voi fii greșit înțeles și fără să îmi învârt prea mult limba în gură chiar și o bănuială care nu știu cât se va dovedi de adevărată până la urmă = nu cumva din felu dv. dea fii provine neajunsul și toată carența? Eu însuș am anumite motive să pun la îndoială o asemenea ipostază de lucru încă mai înainte dea o supune la probe și verificări – altminteri se știe că e o metodă cât se poate de științifică să cauți soluția unei probleme nerezolvate scornind și tatonând ipoteze dintre cele mai de necrezut

I)                 se prea poate să văd cum zice zicătoarea – paiu din ochiul altuia și când ești subiectivist chiar fără voie ajungi să demonstrezi că albu e negru – dar cui folosește?

II)                ar însemna la urma urmelor să trec la „punctul al doilea dupe ordinea de zi” și dacă metoda în sine nu a dovedit dea lungu atâtor ani că trebuiește abandonată dece aș face una ca asta tocmai acum?

III)              sânt gata să recunosc că poate părea de necrezut dar însă absența oricăror întrebări din partea dv

mă preocupă

mă muncește

mă inervează

mă fierbe

                                        într-un mod care nici nu se compară cu cele câteva pe care nu ajung să vi le pun eu.

Ar fi prea complicat și cine știe unde aș mai ajunge pornind să caut cauzele ori măcar o explicație pentru faptu că în mod deosebit îmi lipsește prileju dea vă spune cine sânt și ce gânduri am și dea limpezi totu din punctu meu de vedere dar așa se prezintă lucrurile efectiv.

E ca și cum împotriva voinței mele aș profita de o situație conplicată

                                                                                                                    dubioasă

                                                                                                                    nedeslușită

pentru a mă conplace în niște relații care în orice moment ar putea fii etichetate drept ușuratice

                                                                                                                                                                               aventuriste

                                                                                                                                                                               veroase

                                                                                                                                                                               neprincipiale

de către tovarăși care nu au de unde să cunoască realitatea și în fața cărora mai bine să nu ajungi să te aperi.

Pe cât e de ușor să pui o etichetă pe atât e de greu să scapi de ea.

Mai ales în domeniul acesta.

Cu ani în urmă am avut chiar ocazia să aud un tovarăș cu o funcție importantă pe plan central dând indicația ca cineva să fie trimis la munca de jos numai pe baza unor zvonuri că ar întreține relații neprincipiale cu cu femeile = „E foarte de ajuns – vorbe de felu ăsta nu ies nici o dată degeaba și oricum nu pot fii verificate nici pro nici contra.” Iar respectivu a fost trimis la munca de jos pentru-că de fapt se credea un specialist de ne-înlocuit și își permitea să respingă ori să ne-socotească indicațiile și să ne sfideze pe cei care i le transmiteam.

Sigur – aceasta se întâmpla mai demult.

Faptu că de câțiva ani nu se mai pune acentu pe asemenea aspecte nu are câtuș de puțin daru să mă împace – după părerea mea e logic și just că teoretic conștiința rămâne inevitabil în urmă dar totuș în practică nu vom putea sta prea mult cu brațele încrucișate față de atâtea și atâtea rămășițe

                                                                      influențe

                                                                      tare nocive

care ca și buruienile au de la natură puterea aceasta dea prididi ceia ce omul cultivă pentru că îi folosește.

Pe de altă parte nici în nădejdea că de la un anumit nivel în sus ești mai presus de bănuieli nu pot să mă las.

Eu unu am ținut întotdeauna să trăiesc cinstit și limpede.

Mă străduiesc de prea mulți ani ca să mai pot altminteri.

De renunțat nici nu poate fii vorba.

Toată problema constă deci în a înțelege ce se întâmplă pentru a putea pune cât mai grabnic capăt situației acestea greu de răbdat.

Și nu întrevăd de cât soluția dea demonta cât mai obiectiv cu putință câteva din întâmplările care au avut darul să ne lege.

Am să o iau cronologic.

Cum zic unii în ședințe – am să încep cu începutu.

Veniseți din Franța de câțiva ani buni când am fost adus eu.

O întreagă echipă de ingineri tineri și tobă de carte – absolut singurii din țară care știați cum trebuia să funcționeze o uzină ca aceasta și efectiv singurii care lucraseși într-o uzină exact la fel.

Și dintr-o dată peste voi sânt numit eu.

Nici suficient de bătrân ca să vă amuțească vârsta ori experiența.

Nici mare specialist în neferoase ca să vă amuțească pregătirea.

Nu știu nici până azi cum dar totuș ați aflat urgent

I)                 că sânt un așazis „inginer pe puncte” deși eu am obținut diploma respectivă mult după desființarea cartelelor cu puncte și a formelor prescurtate de pregătire a cadrelor provenite din popor

II)                că sânt o „mână de fier” care am faima de a fii reușit să mai aduc la parametri din proiect o uzină cu tehnologie de vârf și unică în țară.

Drept care am fost primit cum am fost primit.

Am fost tratat așa cum am fost tratat.

Firesc – pot să zic azi pentru-că mai înainte dea ajunge să îmi pun întrebarea cum aș fii reacționat eu în locul vostru

Cinstit = nici eu nu aș fii sărit să iau în brațe un străin

                                                                                    un nechemat

                                                                                    un venetic

instalat pe o funcție la care aveam destule motive să doresc să ajung și eu însuș.

De altfel dacă situația ar fii fost de o asemenea natură ca să pot alege ori refuza e mai mult ca sigur că nu aș fii venit aici – dar aceasta e altă poveste.

Nu intenționez să mă eschivez.

Eu chiar consider că neapărat ar trebui să cunoașteți povestea respectivă și nu dela alții ci dela mine.

Aici însă   I) nu mai poate schimba datele problemei

II)ar constitui un ocol de natură să complice și să întârzie.