Frecție la piciorul de lemn
Premierul Bolojan a anunțat al doilea pachet de măsuri, cel care trebuia să vină cu reducerea cheltuielilor. Unii au fost entuziasmați… Eu nu! Mie mi se pare pur și simplu că a luat o sticluță de Carmol și a început să facă o frecție la piciorul de lemn, în speranța că va reveni la viață!
În primul rând, nu taie subvențiile partidelor și nu oprește rambursările cheltuielilor pentru campaniile electorale, o sursă de risipă uriașă, de care beneficiază doar câțiva privilegiați.
Apoi vorbește despre cheltuielile mari din sănătate și despre pensiile speciale, dar nu vine cu soluții sau măsuri practice.
Și doar îi mângâie pe cap pe primarii care nu pot plăti salariile din încasările proprii ale primăriei, spunându-le blajin că o să le impună plafoane maximale și va reduce subvenția…
Știu că eliminarea pensiilor speciale este o problemă delicată și că, în general, beneficiarii acestor pensii au niște limitări în privința anumitor activități, dar, pe de o parte, știau toate aceste lucruri atunci când și-au ales profesia, iar pe de altă parte, aceste lucruri ar trebui reglate prin salarii, pentru că pensionarea trebuie să se facă în aceleași condiții pentru toată lumea! Și Bolojan nu ar trebui să ezite în a impune contribuții pentru pensii și sănătate tuturor tinerilor pensionari, sub 65 de ani, care nu suferă de boli, nu sunt în incapacitate de muncă și nici nu au lucrat în condiții grele sau speciale. Până la urmă și militarii americani pleacă din armată la 40 de ani, dar pensia o primesc după 65, iar până atunci trebuie să-și găsească altceva de făcut!
În privința cheltuielilor pentru sănătate, adoptarea sistemului din vestul Europei ar aduce economii de 30% și ar da un impuls societăților de asigurări și rețelelor medicale private, obligând și spitalele de stat să se alinieze la anumite standarde de calitate.
În privința primarilor din comunele care nu-și pot asigura plata salariilor din încasări, tăierea totală a subvențiilor și obligativitatea comasărilor până când salariile nu mai reprezintă mai mult de 30% din buget ar fi fost soluția. Însă tuturor politicienilor le este frică de primari pentru că aceștia sunt sursa lor principală de voturi!
Și în continuare ni se cere solidaritate și întelegere față de măsurile care ne afectează în mod major viața, dar nimeni nu își asumă vina și nu plătește pentru dezastrul bugetar, cu excepția câtorva gesturi populiste făcute de diverși miniștri și directori, mai mult așa, de ochii lumii… Mă așteptam la o reducere masivă cu 50% a salariilor demnitarilor, de la rangul de directori în sus, din administrația centrală și locală și din întreprinderile de stat, chiar și pe o perioadă limitată până după viitoarele alegeri parlamentare.
Iar pentru cei care gestionează fondurile europene, salarii ar trebui reduse cu 25% până la atingerea unui grad de absorbție de 50%, urmând apoi ca acestea să crească cu până la 25% peste salariul de bază, dacă se realizează o absorbție mai mare sau completă (100%).
Eu asta am avut de spus și de asta sunt nemulțumit de al doilea pachet de măsuri al guvernului așa cum am fost și de primul!
Voi ce ziceți?
