Les Arcs
Imaginați-vă patru stațiuni înfășurate în jurul unui munte, deasupra unui orășel alpin! Pentru că așa sunt stațiunile Arc, poziționate la 1.600, 1.800, 1.950 și 2.000 de metri altitudine.
Orașelul este Bourg Saint-Maurice și puteți ajunge aici cu mașina, pe autostrada A430 până la Albertville și apoi pe naționala N90, sau cu TGV-ul. Este un orășel pitoresc, la poalele munților, unde găsiți toate facilitățile.
Istoria stațiunilor începe în 1961, când un antreprenor convinge orașul să-i cedeze terenurile alpine pentru construcția stațiunilor.
Prima a fost Arc 1600, inaugurată în 1968, concepută ca un habitat turistic colectiv, dar care respectă individualitatea. Obiectivul a fost să ocupe un spațiu minimal, pentru a păstra mediul alpin care dă frumusețea locurilor. Arhitectura stațiunii a fost etichetată de Ministerul Culturii din Franța ca aparținând patrimoniului secolului 20. Cel mai ușor se ajunge aici cu funicularul din Bourg-Saint-Maurice.
Arc 1800, unde am stat și eu vreo săptămână, conține patru sate pietonale (Charvet, Villard, Chantal și Charmettoger) care oferă o mulțime de activități pentru a nu lăsa turiștii să se plictisească. Și ceea ce trebuie să faceți neapărat aici într-o seară, este să admirați apusul de soare absolut magic, cu o vedere spre Mont Blanc și valea Tarantaise, o combinație absolut perfectă!
Eu am stat acolo vara la singurul hotel cu piscină din zonă. Când ne întorceam noi dinspre Mont Blanc sau de pe ce coclauri mai descopeream, era „magic hour” cu cocktailuri și pizza la preț redus (unu sau doi euro) la barul de lângă piscină. Și ne așezam și noi să savurăm câteva cocktailuri și să ne bucurăm de lumina apusului montan. Eu tocmai îmi făcusem contul pe Spotify și redescoperisem muzica country, iar în anul ăla îmi plăcea în mod deosebit melodia lui Luke Bryan, „One margarita”. Și într-o seară în care chelnerul mă tot îmbia să mai beau încă unul peste doza prescrisă de Luke, i-am spus:
–Eu sunt adeptul lui Luke Bryan… Zice omul „one margarita, two margaritas, three margaritas and I’m gone”, așa fac!
–Dar cine-i Luke Bryan?
–Dă căutare pe Google: Luke Bryan, „One margarita”… Dar fie, ca să nu te superi pe mine, în seara asta fac o excepție. Mai adu-mi o margarita.
După vreo câteva minute, în boxele barului se auzea melodia lui Luke, iar chelnerul îmi aducea trimufător cea de a patra margarita…
A doua seară abia ne așezasem la masă, când a început să se audă melodia lui Luke, iar chelnerul mi-a adus un pahar de margarita din partea casei, spunându-mi:
–Mulțumesc pentru pont! De dimineață când mi-a comandat primul client de la piscină margarita am pus cântecul, după care toată lumea a vrut margarita și am vândut de patru ori mai multe cocktailuri decât de obicei.
Arc 1950, ultima statiune construită are un singur sat, integrat în natura înconjurătoare, cu o magnifică arhitectură în stil Savoyard. Iar vederea spre Mont Blane este de neegalat. Atipică și cu accente magice, această stațiune oferă numai hoteluri de cinci stele cu vedere spre Muntele Alb.
Arc 2000, cea mai sus plasată dintre ele, este cartierul general al sportivilor pentru că oferă acces direct la pistele masivului Aiguille Rouge.
Între ultimele două stațiuni veți descoperi și heliportul Helimountains, de unde puteți face zboruri panoramice deasupra Alpilor și mai ales a Muntelui alb de 10 până la 30 de minute. Și chiar dacă 450 € de persoană pentru un tur de 20 minute par mulți bani, vă garantez că nu veți mai spune acest lucru după aceea! Din proprie experiență vă spun…
