Furuncule
Tocmai ne mai liniștisem și totul părea în regulă, când, în vară, i-au apărut Irinei două furuncule pe gât, apropiate unul de altul. Bineînțeles că în secunda doi ne-am înființat cu copilul la coadă la cabinetul doctoriței Stănciulescu.
După ce a consultat-o pe Irina, a dezinfectat pielea în zona în care apăruseră cele două furuncule, apoi, scoțând o mini-trusă chirurgicală de la sterilizare, a început să curețe rana și să dezinfecteze din nou zona. Irina în timpul ăsta urla ca din gură de șarpe.
Și imediat au început să-i țină isonul toți bebelușii, care umpleau până la refuzsala de așteptare, de nu se mai putea înțelege om cu persoană, într-o armonie care ar fi facut să crape de invidie dirijorii celor mai mari coruri din lume.
În momentul în care volumul bebelușilor din sala de asteptare a atins maximul, Irina a tăcut, de parcă și-ar fi atins scopul… E drept că și intervenția se terminase, o luasem deja în brațe și ne pregăteam să plecăm.
Și această intervenție a devenit o rutină zilnică până când a ieșit autovaccinul pe care i l-am făcut la Institutul Cantacuzino… I l-am administrat și și-a făcut efectul, după o scurtă perioadă.
Mihaela a spus că ea nu suporta să vadă cum e chinuit copilul în asemenea hal, așa că a căzut pe mine măgăreața de a fi tatăl odios care își duce cu bună știință copilul să fie chinuit de barbari…
Când venea timpul, o luam în brațe și plecam cu ea spre dispensar. Pe jos. La început se bucura că ieșim împreună afară, la plimbare, fără căruicior, și era foarte veselă. Însă când ajungeam pe la jumătatea drumului începea brusc să țipe și să se agite în brațele mele, ca și cum și-ar fi dat seama unde mergem. Și plângea continuu până când se termina totul și ieșeam cu ea din cabinet ca să ne întoarcem acasă.
Mulți ani după aceea, am avut o experiență similară cu Anya, fetița noastră samoyed, căreia nu-i plăcea sub nicio formă să mai mergem la cabinetul veterinar de pe strada Târgu Neamț. Când ajungeam la jumătatea drumului se așeza și refuza să meargă mai departe. Și chiar dacă schimbam drumul ori încercam să o păcălesc, nu ținea. Ca să merg cu ea mai departe, dincolo de un anumit punct, trebuia să o iau pe sus!
