Primele ieșiri în parc
Vremea începea să fie frumoasă și am început să ieșim în Parcul Moghioroș cu Irina. Aveam un cărucior roșu pe care îl alesesem, bineînțeles, de la un magazin de fițe, unul dintre puținele de pe vremea aia, și pe care, deși atunci am dat o ploaie de bani, astăzi nu l-ar mai băga nimeni în seamă.
De câte ori aveam timp, mai ales în weekend, ieșeam chiar eu cu ea, lăsând-o pe Mihaela să-și vadă de treburi prin casă. Și încercam să stau cât mai mult pentru că se vedea că Irinei îi place la aer și dormea dusă, trezindu-se doar când i se facea foame.
Într-una dintre primele plimbari din parc cu căruciorul m-am întâlnit cu Luci și Ana, care aveau un băiețel cu vreo trei luni mai mare decât Irina. El îmi fusese coleg la liceul unde avusesem ore la seral înainte de plecarea în Franța. Acolo preda istoria, dar între timp se mutase la SRI. Ana, soția lui, era învățătoare.
Ei ne-au introdus în cercul colegelor Anei, care aveau toate copii cam de aceeași vârstă cu fata noastră. Se formase astfel un grup de șapte părinți, cu șapte copii, dintre care doar Vlad era băiat. Când mergeam toți șapte prin parc cu cărucioarele pur și simplu blocam aleile.
Și am continuat să ne vedem și să ne plimbăm împreună multă vreme, cam până când au intrat copiii la școală.
O altă întâlnire definitorie, care a generat o prietenie de lungă durată, a fost cea cu familia Dojan, care locuia chiar sub noi, două etaje mai jos. Florina era asistentă medicală și am cunoscut-o când Mihaela, disperată cu bubițele Irinei, care refuzau să se dea bătute și să dispară complet, căuta pe cineva care să-i poată face injecții celei mici.
Și pentru că lumea e mică și se micșorează, George era sunetist la televiziune și, bineînțeles, că-l cunoștea pe tata.
Ioana, fiica lor, era cu vreo opt luni mai mare ca Iri.
Și tot în perioada asta de început de primăvară, Irina s-a mai îmbogățit cu un văr, Mihai, băiatul soră-mi Mihaela, și o verișoară, Anca, fata vărului meu Cristi…
Spre finalul lui martie am reușit să-i tăiem moțul finei noastre Ruxandra, eveniment amânat mult timp datorită plecării mele în Franța și a lăuziei Mihaelei. Biata de ea, stătuse cu părul netăiat aproape trei ani…
