Mandatul speranței…
De puțină vreme avem un nou președinte! Poate că mandatul său este un măr otrăvit, dar în același timp este și un mandat al speranței… Al speranței că lucrurile se pot schimba, că în fruntea țării pot apărea oameni noi, educați nu cu diplome cumpărate la fabrici private, și că se poate evita falimentul fără să fie omorâtă economia reală…
Bugetul de stat, până atunci relativ reechilibrat după criza din 2009, a fost făcut praf în pandemie și, deși conditiile economice s-au îmbunătățit după aceea, până la invadarea Ucrainei, statul a continuat să cheltuie mai mult decât putea produce, trăind pe datorie. Iar deficitul a crescut foarte mult, mai ales în ultimii ani, sub ochii tulburi și îngăduitori ai unor miniștri de finanțe incompetenți, care au supraestimat creșterea veniturilor și au subestimat creșterea cheltuielilor, însă foarte tari în clanță atunci când era vorba de adversarii politici care le reproșau greșelile, Câciu și Boloș. Și ca bonus pentru că au pus pe butuci bugetul cu deficite excesive, amândoi au fost trimiși după aceea să distrugă și absorbția fondurilor europene…
Acum, după un an de interminabilă campanie electorală, când covrigarul din Buzău s-a hotărât în sfârșit să se retragă, lăsându-ni-l în locul lui, la conducerea partidului socialiștilor de caviar, pe matematicianul ratat și rânjit din Timișoara, se pare că am putea, sub presiunea noului președinte, să ajungem să reducem deficitul înainte de a ajunge în situația Greciei din urmă cu ceva ani.
Și e foarte bine să s-au trezit măcar în ceasul al unșpelea, când poate nu este încă prea târziu, pentru că, așa cum observa foarte pertinent cineva pe rețelele sociale zilele trecute, noi nu avem insule de vândut…
Principala propunere de prim ministru a noului președinte a luat în serios criza bugetară prin care trecem și încearcă să obțină idei și soluții discutând cu specialiștii. Concluziile preliminare par să-l ducă spre trei etape: reducerea cheltuielilor statului și îmbunătățirea colectării veniturilor din taxe și impozite în primul rând și abia apoi, dacă din primele două nu se obțin reducerile necesare, creșterea taxelor, impozitelor și contribuțiilor.
Și e foarte bine așa, pentru că taxele s-au mai crescut, dar reducerile de cheltuieli, ca și blocarea creșterilor de salarii în rândul bugetarilor, au fost doar decrarative!
În privința reducerii cheltuielilor am și eu câteva idei. Ar trebui început cu o analiză la sânge a structurii instituțiilor statului, centrale și locale, trimițând acasă personalul angajat pe pile și care nu face mare lucru, chiar dacă nu sunt atât de mulți ca în declarațiile de marketing ale fostului candidat pentru fotoliul prezidențial. Iar dacă este nevoie să fie angajați oameni noi în anumite locuri, atunci să fie oameni competenți! Poate luăm și noi exemplu de la unele țări din vest unde pentru a ajunge funcționar public definitiv este necesar un proces care durează trei ani, cu mai multe examene deosebit de serioase pe care le trec doar o mică parte din candidați…
De asemenea trebuie făcută o restructurare masivă a unităților administrativ-teritoriale, iar cele care nu generează suficiente venituri pentru acoperirea salariilor și a investițiilor trebuie comasate până când își echilibrează bugetele. Nu mi se pare logic să existe comune cu câteva sute de locuitori, care cu siguranță nu pot susține cheltuielile unei primării din impozitele și taxele colectate și care sunt alimentate cu bani de la bugetul centralizat. În vest în aceste cazuri aparatul primăriei nu este plătit, ci funcționează pe bază de voluntariat, însă la noi acest lucru nu mi se pare posibil…
Mai trebuie reduse la maxim și instituțiile centrale, eliminând o mare parte dintre agențiile care se calcă pe picioare fără a face mare lucru, dar și numărul de ministere, miniștri, secretari de stat, directori și funcționari. Poate nu chiar la nivelul Elveției, dar pe-aproape… Oamenii trebuie să înțeleagă că economia nu mai este centralizată ca pe vremea comunismului, iar în instituțiile centrale se face doar politică economică și verificarea respectării legii!
Și vor mai trebui restructurate, vândute sau închise companiile de stat neprofitabile, pentru că și acestea sunt o sursă a risipei. Într-o postare a lui Iancu Guda am citit că doar 16 din 41 de companii din subordinea Ministerului Economici, pentru care există date financiare (că în total sunt 46), par în regulă din punct de vedere financiar, deși jumătate dintre ele sunt pe pierdere.
Iar o economie imediată ar fi tăierea completă a subvențiilor partidelor politice, deși probabil politrucii noștri nici nu o să vrea să audă de asta. Chiar dacă acest lucru ar economisi doar 1% din cele 30 de miliarde necesare, ar reprezenta un semnal clar că se dorește renunțarea la partidele stat care trăiesc din bani publici. Până la urmă un partid este o structură creată de niște cetățeni din proprie voință și ar trebui să se finanțeze din cotizațiile membrilor.
Și poate că ar trebuie să li se explice cu subiect și predicat și pensionarilor de lux, care primesc de la bugetul centralizat al statului mai mult de jumătate din pensie și doar restul ca rezultat al cotizațiilor primite că, în caz de faliment, nu li se va mai putea plăti nimic… Așa poate vor renunța la pretențiile că-și merită pensiile de zeci de mii de lei!
În privința îmbunătățirii colectării ar trebui probabil luate la puricat firmele abonate la contracte cu statul și văzut dacă îi plătesc pe oameni legal, declarându-le integral munca, și dacă plătesc și TVA-ul și testul taxelor la timp și integral.
În încheiere aș vrea să amintesc și despre primul pas greșit al președintelui, care și-a numit un consilier economic absolvent de științe politice, unde se învață mai ales comunicare, dar aproape deloc economie. Dacă l-ar fi numit la departamentul de comunicare publică, probabil n-aș mai fi fost atât de cârcotaș…
Una peste alta rămânem cu speranța că vom vedea niște oameni noi, competenți și cu mai multă legătură cu economia reală în viitorul guvern, că de foști funcționari publici transformați în politruci m-am cam săturat! Și că înainte de o mărire a taxelor vom vedea niște reduceri reale a cheltuielilor și o mai bună colectare a veniturilor actuale…
Voi ce ziceți?
