Democrația mincinoșilor!
Democrația, așa cum a observat și Churchill, chiar dacă este „un sistem rău”, rămâne „cel mai bun sistem politic creat de om”…
Și asta pentru că ne permite, periodic, să-i trimitem acasă pe cei care nu-și țin promisiunile. Chiar dacă uneori dăm greș, pentru că majoritatea dictatorilor, inclusiv Hitler și Chavez, au ajuns la putere în urma unor alegeri libere. Pentru că acest sistem democratic a creat omul politic, care pare să le știe pe toate fără a fi în stare să ducă ceva la bun sfârșit, dar ne minte frumos. Pentru că ceea ce se învață la toate înaltele școli politice este comunicarea și, mai ales, manipularea maselor.
Mie mi-ar conveni să avem oameni politici cu rădăcini mai adânci în economia reală, oameni cu coloana vertebrală dreaptă și care au curajul să ia taurul de coarne… Dar n-ai să vezi așa ceva în spațiul nostru mioritic!
La noi, cei care ies ca păduchele în frunte sunt cei care se plâng de greaua moștenire, pe care tot ei ori colegii lor de partid sau de coaliție au creat-o, demagogi care transformă marketingul într-o minciună. Iar politicienii nostri nici măcar nu știu să mintă frumos. De cele mai multe ori minciunile lor sunt niște aberații pe care orice om cu scaun la cap le identifică suficient de ușor ca atare.
Și asta poate pentru că nu le-a plăcut să citească când erau mici pentru a-și crea un vocabular corespunzător. De aceea lansează minciuni cu picioare atât de scurte…
Ori pentru că nu dau doi bani pe masa de manevră transformată într-o mulțime de fanatici, care cred că doar de la el vine adevărul și lumina, iar dacă li se spune că nisipul e apă, vor bea nisip!
Atunci când apare câte un om un pic mai rațional printre ei, imediat i se exacerbează defectele. Pentru că este om, iar omul este prin definiție imperfect…
Mai avem o săptămână de gândire până va trebui să alegem din nou între un mincinos patologic, care promite orice pentru a trece puntea și a se vedea cu sacii în teleguță, și un matematician imperfect, care se luptă cu necunoscutele și cu multele sale defecte, dar care încearcă să nu facă promisiuni deșarte, pe care să nu le poată onora…
Între omul care nu a făcut decât să caute atenția pentru a intra în politică și a urca până în vârful mormanului de excremente și cel care a încercat să mai salveze ceea ce se mai putea salva din ghiarele rechinilor imobiliari.
Între cel cu o spoială de educație, care nu poate fi auzit decât țipând, și cel care șoptește, timid, vorbe cu sens…
Între omul care a fost în stare să laude o administrație pentru că le-a tăiat concetățenilor noștri accesul fără vize la ei în țară, pentru că acest lucru a însemnat o palmă pe obrazul foștilor guvernanți și… (Completați voi!)
Nu este o alegere facilă? Eu cred că pentru cei cărora le mai funcționează cât de cât neuronii ar trebui să fie…
