
De ce loose cannon?
Pentru că de foarte multe ori am fost complet impredictibil, imprudent și, uneori, prin comportamentul și atitudinea mea, am deranjat…
Iar un loose cannon chiar asta este, o persoană care se comportă impredictibil și imprudent, adesea supunându-i pe alții unui risc ori afectându-i negativ. Asemenea persoane sunt considerate incontrolabile. Și aproape nimeni nu se bazează pe ele!
În traducere mot-à-mot, expresia înseamnă „ghiulea rătăcită”. Și asemenea ghiulele rătăcite au provocat nenumărate victime în decursul istoriei. Doar baronul Münhausen țopăia de pe una pe alta în cursul povestirilor sale…
O ghiulea rătăcită i-a adus sfârșitul amiralului Nelson spre finalul bătăliei de la Trafalgar, după ce zdrobise flota franco-spaniolă a amiralului Villeneuve, care se îndrepta în mare viteză spre Brest pentru a-i asigura împăratului Napoleon I supremația de o zi pe Canalul Mânecii, pentru a putea invada Anglia.
Eu nu cred că am produs nenorociri de asemenea nivel, dar am avut momente mele…
De aceea am ales acest nume pentru colecția mea de memorii. De fapt, totul a fost un amestec toxic de timiditate, teribilism, nonconformism, încăpățânare și o doză majoră de refuz al comunicării ce friza, în anumite momente, autismul…
Și, în momentele mele cele mai strălucitoare, ceva m-a oprit totuși să duc nebunia până la capăt, alegând, de multe ori, să fac ceea ce se aștepta de la mine!
Dar de unde mi-a venit ideea acestor memorii? Poate că ar fi fost normal ținând cont de ce viață agitată, fragmentată și de multe ori imprevizibilă, plină de urcușuri și coborâșuri am avut. Dar în urmă cu vreun an și ceva, Irina i-a adus maică-si cartea Narcisei Suciu „Vorbește-mi despre tine, mamă!” care trebuia completată cu poveștile Mihaelei și ale familiei ei. Nu după multă vreme, m-am trezit și eu că îmi aduce varianta masculină a cărții, „Vorbește-mi despre tine, tată”. Și eu chiar am încercat să o completez, dar cadrul mult prea rigid, ca un pat al lui Procust, nu mi se potrivea. Era ca și cum ai fi pus în lanț un dulău obișnuit să bată liber dealurile… Ori să vrei să duci un cal bătrân în buiestru… M-a mai deranjat și spațiul relativ limitat dedicat răspunsurilor.
Așa că m-am hotărât să-mi spun povestea în felul meu, iar dacă va voi, o va putea citi și așa…