Pentru unii mumă, pentru alții ciumă…
Ca la orice început de an, guvernul ne-a fericit cu o ordonanță trenuleț, care anulat excepțiile pe salariile unor angajați din anumite sectoare de activitate, a crescut impozitul pe dividende și a micșorat plafonul microîntreprinderilor. Și chiar dacă eu consideram aceste excepții o discriminare față de cei care lucrau în alte sectoare de activitate, nu doream anularea lor, ci reducerea taxelorpentru toți la un nivel de maxim 20% din salariul brut. Pentru că eu consider oricum munca suprataxată și asigurarile sociale și cele de sănătate tot niște taxe, ținând cont de ceea ce ni se oferă celor mulți față de câțiva privilegiați ai sistemului.
O dată cu acestea s-au mai impus niște restricții salariale și de cheltuieli pentru bugetari și pentru companiile de stat. Asta ca să ne scoată un pic ochii și să nu zicem că doar angajații din companiile private sunt năpăstuiți. Dar minunea nu a ținut nici măcar două luni în privința restricțiilor impuse firmelor de stat… Pentru că săptămâna trecută s-a dat o altă ordonanță de urgență prin care li se ridică majoritatea restrictiilor impuse prin prima. Pot să facă din nou angajări, să-și mărească salariile și chiar să-și dea prime, chiar dacă firmele sunt pe pierdere și nu au profit!
Trai neneacă pe banii babachi! Ce mai contează că economia reală a fost pusă-n genunchi? Că salariile bugetarilor se plătesc din împrumuturi și că tot noi, ăștia din economia privată, plătim pierderile firmelor de stat? Guvernanții noștri, puși pe căpătuială și mai ales pe aranjat rude și prieteni, se poartă bine cu protejații lor, iar cu restul Dumnezeu cu mila…
Că așa e, cu ăia mumă, cu noi – ciumă!
