Being van Gogh
Dacă tot am devenit fanul expozițiilor imersive, nu puteam rata „Immersive Bucharest” de la Biblioteca Națională, care grupa două asemenea producții.
Nu voi vorbi foarte mult despre tehnică și proiecție, care lasă de dorit comparativ cu ceea ce am văzut în Franța, la Atelier des Lumières… Însă este foarte bine că putem vedea așa ceva și la noi acasă!
În prima dintre ele intrăm în pielea lui Vincent van Gogh, prin intermediul scrisorilor acestuia către fratele său, Theo. Foarte apropiați în timpul vieții, Theo fiind principalul susținător al fratelui său mai mic, au rămas la fel de apropiați și în moarte, pentru că decesul fratelui a survenit foarte repede după cel al lui Vincent!
Narațiunea este un pic plictisitoare, iar vocea actorului mi s-a părut monotonă și, de multe ori, lipsită de inflexiunile potrivite. Până la urmă Vincent a rămas celebru prin picturile sale, nu prin scris… Iar imaginile, cu toate imperfecțiunile proiecției, care te lipsesc de adevărata imersiune pe care ai fi simțit-o în alte locuri, rămân copleșitoare!
Culorile foarte puternice și tușele groase și scurte, aproape ca o hașură, specifice lui van Gogh, sunt scoase în evidență de supradimensionarea picturilor.
Căsuțele din Arles în bătaia soarelui, buchetele și câmpurile de floarea soarelui, autoportretele sale, toate la dimensiuni apocaliptice uneori, nu puteau lipsi.
Vedem evoluția pictorului de la stilul aproape clasic al primelor picturi, realizate în Flandra, înainte de venirea la Paris, la descoperirea naturii alături de impresioniști și post-impresioniști și până la explozia coloristică sub soarele puternic al sudului, la Arles, acolo unde pare să-și regăsească și mintea și pofta de viață și de muncă.
Este silit să revină în regiunea pariziană din cauza banilor, la Anvers-sur-Oise, și aici, deși continuă să picteze neîncetat cu aceeași fervoare, cercul vicios se reia…. Sănătatea mentală i se deteriorează din nou și moare în condiții încă neelucidate…
Este a doua expoziție imersivă despre Vincent van Gogh pe care o văd în mai puțin de un an, dar nu-mi pare rău. Îmi pare rău că am ratat anul trecut, în primăvară, la Musée d’Orsay, expoziția dedicată picturilor sale din ultimele două luni de viață, cele realizate la Anvers-sur-Oise…
Pe canalul meu de YouTube găsiți mai multe clipuri filmate de mine cu această expoziție și nu numai!
