Blog

Clădirea a fost construită de către mareșalul Kellermann dupa 1860 și cumpărată de Jules Marmottan după moartea acestuia. Colecțiile inițiale ale muzeului includ achizițiile făcute de catre cei doi Marmottan, Jules și Paul, tată și fiu. Paul rămas fără un descendent direct își lasă colecțiile și proprietățile Academiei de Arte Frumoase (Academie des beaux- arts). În mod ironic, pentru ceea ce a devenit acest muzeu, deschis în 1934, Paul Marmottan aprecia mai mult arta clasică, academică, cea care a exclus după 1870 tinerii artiști impresioniști din cadrul Salonului său anual. Aceștia decid atunci să își organizeze propriile expoziții. Și la prima dintre acestea, în 1874, „Impression, soleil levant” (Impresie, răsărit de soare) i-a inspirat criticului Louis Leroy termenul de impresionism. Muzeul a ajuns în posesia unei colecții impresionante de picturi impresioniste și postimpresioniste în urma mai multor donații. Primul donator a fost Michel Monet, fiul cel mic al pictorului Claude Monet și singurul său moștenitor, care, după scandalul iscat de dezvaluirea Nimphéas-urilor de la Orangerie, deloc apreciate în primul moment, dezamăgit că în ciuda tuturor eforturilor sale nu reușește sa reabiliteze marile picturi Nymphéas, renunță la donația către stat și face din Muzeul Marmottan legatarul său universal. Mai mulți descendenți ai unor artiști îi urmează exemplul. Cei mai importanți dintre ei fiind cei ai postimeresionistului Henri Duhem și ai pictoriței impresioniste Berthe Morisot. Începând din anii 90, numele complet al Muzeului este Marmottan Monet.

Colecțiile muzeului cuprind practic trei secțiuni:

• Evul Mediu și vechiul regim, care reprezintă colecția originală a muzeului, cea adunată de Jules Marmottan. Sunt peste 300 de opere, printre care jaloane importante ale istoriei artei semnate de Lorenzo Monaco, Belbello da Pavia, Girolamo da Cremona, Jean Fouquet, Jean Bourdichon, Jean Colombe, Jean Perréal sau Giulio Clovio.
• De la revoluție la al doilea imperiu, este colecția lui Paul Marmottan și conține opere de Jean Joseph Xavier Bidault, Carle Vernet, François Xavier Fabre, Jacques Augustin Catherine Pajou, Antonio Canova, Pierre Antoine Bellangé, George Jacob sau Pierre Philippe Thomire. De asemenea veți găsi aici o colecție rară de portrete de Louis Boilly, al cărui colectionar și biograf a fost Paul Marmottan.
• Impresionismul și timpurile moderne include cele mai importante colecții mondiale ale operelor Berthei Morisot și Claude Monet, dar și o importanta colecție de opere moderne. Impresioniștii sunt reprezentați de Caillebotte, Degas, Pissaro, Renoir, Sisley și Rodin, ca și de precursorii lor, Boudin, Delacroix, Corot sau Jongkind, postimpresioniștii de Gauguin, Signac, Lemmen, Maurice Denis, iar arta modernă de Chagall.

Și să nu uit: dacă aveți noroc și nu e plecată la plimbare, adică împrumutată vreunei expoziții temporare, aici puteți admira și pânza care a dat numele curentului impresionist – „Impression, soleil levant”…

Vă recomand și două expoziții pe care muzeul le va deschide în curând.

Din 18 octombrie și pâna la începutul lui martie anul viitor se va deschide expoziția „Berthe Morisot și arta secolului XVIII. Watteau, Boucher, Fragonard, Perroneau”, concepută în parteneriat cu Dulwich Picture Gallery din Londra. Dacă Berthe Morisot (1841-1895) a fost mereu o pictoriță a vieții moderne, arta sa, încă din timpul vieții i-a fost comparată cu cea a artiștilor francezi din secolul 18. Renoir spunea despre ea că este „ultimul artist elegant și «feminin» pe care-l avem de la Fragonard încoace.” Iar Paul Girard a comentat, după moartea artistei, că arta sa „este secolul 18 modernizat”. Expoziția își propune să caute originea inspirației sale și să confrunte propriile opere emblematice, impresioniste, cu cele ale secolului 18, ca manifestari ale impregnării și înțelegerii sale cu geniul secolului luminilor.

Iar din aprilie și pâna la începutul lui septembrie 2024, pentru a celebra întoarcerea jocurilor olimpice la Paris, puteți vedea aici „En jeu! Les artistes et le sport (1870-1920)” (În joc! Artiștii și sportul), prin intermediul căreia va fi retrasată istoria vizuală a sportului prin intermediul a peste 100 de opere semnificative provenind din colecții private din Europa, Statele Unite și Japonia.