Blog

În acest an, în care marcăm 50 de ani de la dispariția lui Pablo Picasso, nu putea lipsi din trecerea în revistă a muzeelor pariziene tocmai cel dedicat maestrului cubismului! Deschis în 1985, într-una dintre cele mai frumoase clădiri ale cartierului Marais din Paris, muzeul grupează cea mai mare colecție mondială de opere ale artistului.

Hotel Salé, clădirea care găzduiește muzeul, a fost construit de către Pierre Aubert de Fontenay în paralel cu o altă construcție faimoasă, Castelul de la Vaux-le-Viconte al lui Nicolas Fouquet. Aubert, protejat al lui Fouquet, percepe în numele regelui un impozit pe sare și de aici vine și numele palatului său. A căzut însă odată cu protectorul sau, după faimoasa serbare a Măștii de Fier, iar după el palatul și-a schimbat destul de des proprietarii, fiind mai mult închiriat decât locuit. După ce a fost cumpărat de către orașul Paris în 1962, a fost restaurat între 1975 și 1979, înainte de a fi reamenajat pentru a găzdui Muzeul Picasso.

La moartea sa, Picasso a lăsat circa 40.000 de opere în diferitele sale proprietăți. Mai multe donații succesive, din partea moștenitorilor, a ultimei soții și a altora au îmbogățit colecția muzeului. Colecția personală a pictorului, pe care a creat-o în cursul vieții sale, adunând opere ale prietenilor (Braque, Miro, Derain etc.), a maeștrilor pe care-i admira (Cézanne, le Douanier Rousseau, Degas, le Nain) și a unor opere capitale a fost donată statului francez în 1978 pentru a fi expusă la Luvru, dar, cum era și normal și-a găsit locul în propriul muzeu. Un exemplu este Marguerite, portretul fiicei lui Henri Matisse pe care Picasso l-a schimbat cu acesta în 1907 contra uneia din picturile acestuia. Acum, colecția muzeului cuprinde 4.949 de opere dintre care 4.862 de Picasso, pe lângă 17.623 de fotografii, 384 de filme, 11.000 de cărți, dintre care 89 ilustrate de Picasso, și 200.000 de piese de arhivă. În privința picturilor, colecția cuprinde 254 ale lui Picasso și 43 din colecția sa particulară (Matisse, Renoir, le Douanier Rousseau, Cézanne, Corot, Braque, Derain, Miro, Courbet, Gauguin, Vuillard, Marie Laurencin, Modigliani, Van Dongen, Ernst, Balthus, Ortiz de Zarate, Chardin, le Nain și Maitre du Cortège du Béllier). Spre comparație, operele lui Picasso se mai găsesc și în alte 20 de colecții publice din Franța, cum ar fi muzeul național de artă modernă cu 185 de opere și Orangerie cu 12 picturi.

Fiind an aniversar, Muzeul Picasso a prevăzut două expoziții. „Célébration Picasso, la collection prend des couleurs”, până pe 27 august, și„La Collection. Oeuvres choisies”, din 9 august până pe 6 martie anul viitor.

Însă, pentru cei care nu vor putea merge la Paris, am o veste bună, din 27 septembrie, Muzeul de Artă Recentă, din Bulevardul Primăverii, ne oferă expoziția „Efectul Picasso”, ca parte a celor 42 de expoziții din 8 țări care celebrează arta maestrului în 2023. Poate că nu întâmplător această expoziție, singura din Europa centrală și de est, coincide cu aniversarea a 5 ani de la înființarea acestui muzeu la București.

În încheiere aș vrea să vă spun câteva anecdote despre această personalitate extraordinară și controversată, pe care unii dintre voi poate că le știți.

În 1940, în Parisul ocupat de naziști, niște ofiteri germani îl vizitează pe nepusă masă și neinvitați pe faimosul pictor. La plecare acesta le dă câte o reproducere a celebrei sale lucrări care înfățișa distrugerea orasului spaniol Guernica de către Luftwafe. Unul dintre nemți l-a intrebat:

–E opera dumneavoastră?

–Oh, nu! le-a răspuns pictorul. E opera dumneavoastră!

Spre sfârșitul vieții sale, se zice că unul dintre blestemele favorite ale pariziencelor era: „Picta-te-ar Picasso! Cu ochii în locul urechilor și nasul în locul gurii!”.

El însă spunea că „în copilărie desena ca Rafael, dar i-a trebuit o viață pentru a învăța să deseneze ca un copil…”

Iar acesta este unul dintre muzeele pe care nu le-am vizitat la Paris… Dar sper să o fac în această vară…

Vacanță plăcută!