Blog

Duminică dimineată am luat micul dejun franțuzesc cu care ne obișnuisem deja (croissant, unt cu gem, brânză, șuncă, cafea sau ceai și suc de portocale) și am pornit la pas spre Grands Magasins (marile magazine – Printemps și Galeries Lafayette), dar spre uimirea noastră erau închise. De fapt totul era închis duminica. Excepția o reprezentau muzeele, teatrele, restaurantele și micile magazine de suveniruri de pe stradă.

Am continuat să coborâm spre Sena, trecând pe lângă Palatul Garnier – opera din Paris – și ajungând în cele din urmă la Luvru. Aici ne-am învârtit pe lângă piramidă, am admirat arcul cel mic (L’Arc du Carroussel) și am citit inscripția de pe el, care preslăvea isprava lui Napoleon când a obligat armata austriacă să se predea la Ulm, continuându-și apoi nestingherit drumul spre Austerlitz.

Ne-am plimbat prin Jardin de Tuileries și am admirat cele două pavilioane rămase din fostul palat (Jeu de Paume și Orangerie). Am intrat apoi un pic în Place de la Concorde, privind în sus spre Champs-Elisées, spre arcul cel mare și spre panorama clădirilor moderne de la Defence, care se vedeau pe fundal, și ne-am întors. (Parcul în sine mi s-a părut sărac, cu aleile largi pavate cu piatră de calcar – chiar nu găsiseră bani să le asfalteze, ca să nu-ți murdărești pantofii? …cu două fântâni arteziene… Se afla însă în inima orașului luminilor…)

Am ocolit Luvrul prin prin Place Vendôme, prin fața Palais Royal (numit initial Palais Cardinal, pentru că a fost construit de Richelieu) și am continuat spre Beaubourg, pe la hale, care nu mai semănau de mult cu ce văzusem prin filmele vechi cu Bourvil, pe la Tour Saint Jacques, primărie și până la Centrul Pompidou – Muzeul de Artă Modernă. Să fiu sincer, n-am înțeles mai nimic din arătarea aia de clădire, care nu seamănă cu nimic, poate doar cu un vapor, și nici ce caută în mijlocul Parisului istoric. Aici am ascultat primul concert stradal parizian – o fată drăguță care cânta acompaniindu-se cu o chitară rece.

În spatele centrului Pompidou am admirat ciudățeniile de arteziene ale lui Miro.

De acolo am coborât spre Sena, trecând pe Ile de la Cité, ca să vedem Notre-Dame-de-Paris, străjuită de statuia lui Charlemagne și de paladinii săi (uite că n-au reușit s-o păzească de incendiu!), Palatul de Justiție cu Sainte Chapelle și silueta faimoasei închisori Conciergerie, unde și-au trăit ultimele zile Ludovic al XVI-lea și Marie-Antoinette, în timpul Revoluției Franceze.

Am trecut pe celălalt mal și am hoinărit prin îmbulzeala din Cartierul Latin, ieșind la fântâna Saint-Michel.

Am mers mai departe pe Sena spre Musée d’Orsay (fosta gară Orleans) și Domul Invalizilor cu cupola sa aurită, străjuit în față de leii podului Alexander al III-lea.

Lângă dom am descoperit muzeul Rodin, al cărui elev a fost și Brâncuși, iar în spate – mormântul lui Napoleon. De aici turnul părea foarte aproape. Când am ajuns însă ne dureau destul de rău picioarele după acest ocol al Parisului. Am luat un sandviș dintr-o jumătate de baghetă și un suc de portocale fiecare și ne-am așezat pe o bancă, pe Champs de Mars, admirând forfota turiștilor.

Între timp se făcuse seară, se întunecase și s-au aprins luminile în turn. Întotdeauna mi-am păstrat acea primă impresie și mi-o amintesc de fiecare dată când văd turnul lui Gustave Eiffel: ziua nu e decât fierătanie, dar noaptea, când e bine luminat, e aproape magic.

Pentru că ne mai trecuse durerea de picioare, am traversat din nou Sena și am mers printre cele două palate contemporane cu turnul, cel mare și cel mic (Grand Palais și Petit Palais), până pe Champs Elisies. Am mai mers un pic pe aici, admirând forfota, restaurantele pline, mașinile frumoase (am avut grijă de data asta să nu mai încerce să mă calce vreun Ferrari), apoi am luat metroul și ne-am întors la hotel.

După ce au mai băut niște țuică și ne-am completat cina cu ce mai aveam de-acasă, ca tot românul, ne-am dus fiecare-n camera lui și ne-am culcat, pentru că a doua zi începea o nouă săptămână de muncă…

Povești anterioare din această serie:

Prima cină la restaurant de capul nostru în Franța

Cum am început să beau cafea

Primul contact cu Parisul

Prima seară la Paris