Blog

Zilele trecute a izbucnit un mic scandal, din punctul de vedere al Uniunii Compozitorilor ca o furtună într-un pahar cu apă pentru că ei acționează după principiul „câinii latră, ursul merge”, prin respingerea admiterii lui Nicu Covaci în Uniune. Un alt cantautor ale cărui melodii sunt sau au fost fredonate de milioane de oameni, Nicu Alifantis, nici măcar nu s-a obosit să treacă prin furcile caudine ale unui examen, irelevant din punctul de vedere al publicului.

Pe lângă acesti doi compozitori ale căror melodii sunt cunoscute și fredonate de către publicul larg, cine sunt oare conducătorii acestei organizații profesionale? Președintele Uniunii este domnul Adrian Iorgulescu, care de multă vreme este mai mult politruc decât muzician. Iar Secretar General, și semnatar al scrisorii către domnul Covaci, este un anumit domn Gheorghiță, muzicolog specializat în muzica bizantină (oare o mai ascultă cineva?).

Ei bine, Uniunea Compozitorilor, nu este la prima actiune contra cantautorilor din domeniul pop, rock sau folk, chiar dacă între timp a mai primit în rândurile ei și compozitori de muzică din aceste genuri (dar numai dacă aveau studii de specialitate!).

La începutul anilor 70, proaspăt revigorata Redacție de Tineret și Copii a Televiziunii Române lansa emisiunea „Ritm, tinerețe, dans” pe Programul 1, unde tovarășul Ceaușescu încă nu reușise să-și aducă contribuția inestimabilă la unire, reducând emisia la două ore și unind cele două telejurnale, cel de seară fel de noapte. Această emisiune, care începea sâmbătă după-amiază de la ora șase și un sfert, a inclus pentru prima oară în România comunistă un teletop muzical al cărui clasament era realizat exclusiv pe baza voturilor telespectatorilor. Pe vremea aceea, domnii Covaci și Alifantis apăreau foarte rar la televizor, ca și ceilalți cântăreți de rock și folk, în principal pentru că le plăcea să poarte părul lung, lucru interzis de conducerea superioară a partidului, și nu prea acceptau să le fie strâns la spate cu o mulțime de agrafe pentru a nu mai fi vizibil.

De fapt, la instalarea pe post, noului redactor șef, tovarășului Costin Buzdugan (da, este vorba de tatăl meu și de la el știu această poveste), i s-a transmis în mod expres de la cabinetul 1, cel al tovarășului, nu un avertisment, ci de-a dreptul o sentinţă cu aplicarea temporar suspendată: pentru două chestiuni va fi destituit imediat şi fără să i se asculte explicaţiile sau scuzele – dacă vor apărea în emisiunile de care răspunde tineri fumând şi tineri cu plete. Și apoi a existat chiar un moment aproape amuzant atunci când se pregătea lansarea unei alte emisiuni, de data aceasta pe Programul 2, „Seara tineretului”, iar Nicușor, pe vremea aceea student la fizică și proaspăt Vicepreședinte la Centrul Universitar, pe drumul către funcția de Secretar General al UTC, pe care o va primi ceva mai târziu, a vrut să dea un interviu, îngrozind realizatorul cu faptul că avea plete. Atunci când i s-a spus chestia asta unui anume tovarăș Pacoste, prim secretar de partid pe Centrul Universitar, răspunsul acestuia nu a fost deloc surprinzător din punctul de vedere al standardelor duble aplicate de către nomenclatura Comunistă: „Bă,voi sunteţi tâmpiţi?! Ce dacă are plete? Doar Tovarăşu’ îl vede aşa în fiecare zi!” De fapt, problema realizatorilor de emisiuni tv era cum îi vor mai convinge pe tinerii obișnuiți să accepte ascunderea pletelor dacă acest lucru nu le era necesar copiilor de politruci sau măcar unuia dintre ei… S-au produs şi confruntări dramatice, în privința pletelor, cum a fost cea generată de refuzul băieților din trupa „Pheonix” de a-şi prinde părul în agrafe. Iar atunci când, după o discuţie destul de aprinsă cu Ion Iliescu – exilat pe vremea aceea la Timişoara şi dornic să-şi facă pe plan local o faimă de liberal – a trebuit să se ceară din carul de reportaj ieşirea din trasmisiunea directă a unui spectacol, atunci când au fost văzuți pe un monitor gata să iasă în scenă cu pletele fluturând, Covaci şi ai lui au fost gata să sară la bătaie cu realizatorul. Sigur, atunci erau cu toții foarte tineri și, bineînțeles, un pic nebuni, inconștienți!

Dar să revenim la teletopul din cadrul emisiunii „Ritm, tinerețe, dans”. Ei bine, după un succes fulminant prin care a devenit în câteva luni una dintre cele mai urmărite emisiuni ale TVR de la începutul anilor 70, au fost introduse în top melodiile marilor compozitori, care tocmai câștigaseră diverse premii la Festivalul Național de la Mamaia, alături de melodiile rock și folk interzise în marele festival. Bineînțeles că „premiatele” au fost primele care au ieșit din topul dominat de melodii rock, folk sau ale unor compozitori tineri, care nu erau încă acceptați de bătrânii din branșă. În aceste condiții, Uniunea Compozitorilor, prin vocea președintelui de atunci, Ion Dumitrescu, a reclamat emisiunea la partid pe motiv că a umplut micul ecran cu tot felul de „cobilițari muzicali”. Și, după ce conducerea redacției a fost muștruluită de secretarul cu cultura al CC-ului, întreaga emisiune nu numai teletopul a dispărut din grila de programe.

Acum melodiile lui Nicu Covaci sunt încă ascultate și apreciate de foarte multă lume, dar nimeni nu-și mai amintește, de exemplu de „Magistrala Albastră”, oda care preamărea realizarea Canalului Dunăre-Marea Neagră! Și mie, apropos de canal, îmi vine acum în minte un banc de pe timpuri. Imaginea de politică externă referitoare la canal era exprimată în versuri cam așa: „Țara noastră-i ca o floare/Avem și canal la mare/Și se plimbă cu vaporul/ Ceaușescu și poporul!”. În timp ce realitatea era cu totul alta (politica internă): „Țara noastră-i ca o floare/Avem și canal la mare/Și se plimbă cu bărcuța/Nea Nicu și cu Lenuța!”

Sigur, conducătorii Uniunii se pot ascunde bine merci în spatele statutului, care impune studii de specialitate, dar atunci când se face o nedreptate sau nu mai este adaptat vremurilor, orice statut se poate schimba…

Ei bine, nu vi se pare că organizațiile profesionale din domeniul culturii sunt la fel de încremenite și depășite, acaparate de niște neica-nimeni din punctul de vedere al publicului larg, ca acum 30-40 de ani?