Blog

Blog
Cum să faceți trecerea de la manager la lider

Comments (0) - Dezvoltare Personală

Cum să faceți trecerea de la manager la lider

Dacă a fi manager s-ar rezuma doar la o chestiune de competențe, ar fi mai simplu. Dar trecerea la o etapă ierarhică superioară necesită și anumite talente care, din fericire, se pot învăța și ele.

Isabel Fouchecour și Nathalie Renard fac o constatare simplă în cartea lor Moi, leader (Eu, liderul): „Liderii sunt cu toții diferiți: fiecare are propriile talente, propriile competențe. Și totuși, în termeni de comportamente relaționale, au puncte comune care le permit să transmită idei și proiecte și ne dau imboldul de a-i susține și de a-i însoți.”

Cele două propun în cartea lor un barometru al atitudinii de leadership fondat pe cinci criterii. Pentru că a fi manager este, până la urmă, o chestiune de atitudine. Și ca orice expertiză, și aceasta se învață și se corectează. Iată mai jos cele cinci atitudini pe care trebuie să le stăpâniți.

Alegerea locului potrivit într-un grup

Dacă compară managerul cu un început de linie, Isabel Fouchecour recunoaște că locul nu este ușor de preluat. Adesea este ușor să te blochezi într-un rol liniștit de bun secund, care își concentrează atenția mai întâi pe nevoile celorlalți. Sau invers, o tentativă narcisistă de a încerca să strălucești singur în fața șefilor, uitând de munca echipei.

Idealul? „Vă preluați locul la momentul potrivit și lăsați loc și altora,” explică Isabel Fouchecour. „Și faceți acest lucru cu încredere pentru că vă cunoașteți talentele și competențele.” În practică, trebuie să aveți modestia necesară pentru a cere ajutor și pentru a fi capabili să refuzați anumite solicitări.

Luarea cu ușurință a inițiativei

În materie de leadership, totul este o chestiune de loc de plasare a cursorului. Autoarele citează aici două extreme, care trebuie evitate în momentul acțiunii: pe de o parte căutarea permanentă a confirmării care paralizează acțiunea și pe de altă parte o agresivitate excesivă pentru a impune o ideee, care nu este neapărat cea mai bună. Dar și aici, totul este o chestiune de încredere și de măsură. „Liderul știe să-și afirme în liniște diferența, să-și manifeste talentele și alegerile,” continuă Nathalie Renard. „Ceea ce-l conduce în mod natural la o propunere puternică. În anumite situații, îndrăzniți să faceți lucrurile în felul vostru și să ieșiți din procedurile de rutină.” Altfel spus, trebuie să aveți încredere în propriile talente și idei, să fiți deschiși la sugestiile de ameliorare și mai ales să fiți îndrăzneți din când în când…

Manifestarea cu înțelepciune a puterii personale

Aici este vorba de a se plasa la mijloc între o modestie exacerbată (până la a se îndoi de propria legitimitate pe un anumit post) și o aroganță vecină cu condescendența (a aminti în permanență echipei că dumneavoastră sunteți șeful). Acest lucru nu împiedică exprimarea unei anumite puteri personale, surmontând o anumită timiditate și lucrând la limbajul propriului corp. „Știți să creați dorința de a fi urmați, da a-i ralia pe ceilalți la cauza voastră,” explică Isabel Fouchecour. „Și pentru asta vă folosiți în mod natural vocea – povestind anumite lucruri – și corpul: gesturile și intonația care se acordează cu discursul, fără a fi nevoie să vă forțați.”

A fi strateg

Iată încă două indicii că nu ați ajuns la capăt. Pe de o parte faceți ore suplimentare, mai multe decât ar fi nevoie, uneori chiar cu prețul echilibrului personal. Sau invers, aveți un comportament „politic”, știind să recunoașteți o persoană cu influență și, dacă este necesar, fiind gata să plasați pisica altuia în cazul unei greșeli. Dar strategia unui lider nu are nicio urmă de cinism. „Aveți o viziune corectă a pieței sau a organizației și organigramei întreprinderii voastre,” observă Nathalie Renard. „Știți deci de la cine să cereți susținere sau o informație dacă aveți nevoie. Și acest lucru vă permite să vă dezvoltați o rețea.” În același fel, managerul lider își cunoaște bine colaboratorii și știe să găsească pentru fiecare dintre ei levierele de motivare…

A juca pentru a câștiga

Ultima întrebare pe care trebuie să v-o puneți este legată de frica de necunoscut. Fie că răspundeți cu da sau cu nu, nu este chiar o veste bună. Pe de o parte evitați să vă asumați riscul de a vă înșela, deci de a acționa. Pe de alta, propria proactivitate vă poate face să uitați să vă perfecționați o idee sau să o validați cu anturajul. Isabel Fouchecour își invită clienții să cultive un anumit apetit pentru risc și să găsească energia pentru a comunica cu echipele. „Într-o ședință cu echipa sau atunci când prezentați un proiect într-un grup extins, nu ezitați să surprindeți,” sugerează ea. „Riscurile pot fi cumva calculate. Și trebuie să vă testați ideile înainte de a le difuza.”

Iar în cazul unui eșec, liderul va ști să și-l asume, să învețe din el și să o ia de la început…

Alte articole pe care poate le-ați ratat:

Arta managementului prin întrebări

Erorile pe care antreprenorii le-ar putea evita

Întrebări care dau forma oricărui program de schimbare

Lecții greu de învățat

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *