Decizii pentru 2021 după aproape un an de lucru de acasă
Zoom și alte instrumente m-au făcut să reevaluez umilul telefon, care mă ajută să navighez printre lanțurile de mailuri și mesajele de pe WhatsApp.
2020 s-a dovedit a fi despre o nouă normalitate. În 2021, probabil mulțumită campaniei de vaccinare, va trebui să retragem de pe piață această nouă normalitate și să ne obișnuim cu una și mai nouă. Care, în mod surprinzător, va avea multe similarități cu vechea normalitate.
În primul rând, trebuie să ne hotărâm ce părți din această nouă normalitate le vom introduce și în și mai noua normalitate, astfel încât să obținem ceea ce au mai bun amândouă. Experimentul, la scară planetară, de a lucra de acasă a fost o șansă de a reexamina viața așa-numitor angajați cu gulere albe (white-collar workers), deși pandemia a distorsionat rezultatele. Laboratorul de acasă a fost departe de a fi imaculat. A fost amestecat cu dezordinea creată de copiii cu școala de acasă și cu faptul că nu vă puteați lua laptopul ca să fugiți să lucrați măcar de la o cafenea.
Cei de afară au numărat trei etape ale muncii de acasă în timpul pandemiei. La început, alimentată de adrenalină, totul era nou și am fost amețiți de ideea că era o experiență comună. În acea perioadă, eram încântați de Zoom, Teams și alte tipuri de video-conferințe, muncind 24/7 pentru că ne gândeam că totul se va termina rapid. Câtă naivitate!
După ce adrenalina s-a disipat, totul a redevenit o stare amorfă, o amestecătură fără de sfârșit între muncă și viața de familie. Și pe măsură ce 2020 se apropia de sfârșit a venit faza de epuizare, în care toată lumea abia aștepta să se termine și această fază. Unul dintre prietenii mei a lansat o vorbă, să-i rugăm pe colindători să schimbe ultimele două versuri: „și la anul când venim, tot așa să vă găsim”…
Așa că, pe baza acestui mountain-rousse de lucru de acasă și după ce am citit destule previzualizări ale acestei noi normalități și am și scris despre unele, iată ce mi-aș dori de la 2021, ca nouă normalitate. Telefonul să sune mai des, să scăpăm de această supraîncărcare cu video-conferințe, să mai dăm și pe la birou din când în când, dar să ne putem și alege locurile de unde să lucrăm… Va fi probabil un sfârșit al prezenteismului. Și îmi vreau și weekendurile înapoi, acele weekenduri în care mă suiam în mașină și simțeam că pot merge până la capătul celălalt al Europei, chiar dacă mă duceam doar până la Constanța, Balcic, Sibiu, Suceava sau chiar mai aproape! Cred că fiecare dintre noi mai are nevoie și de puțină activitate la birou, doar pentru a avea de unde să plece!
Aveți o părere? O aștept…
Alte articole complementare:
Despre importanța primelor 100 de zile în management
Interviul de recrutare: cum să reușești în fața mai multor interlocutori
