Despre curaj – Acționați conform dorințelor în ciuda temerilor?
Leadershipul are nevoie de curaj. Atunci când conduceți o companie, un departament, o echipă sau chiar numai pe voi, aveți nevoie de curaj pentru a „ieși în față” permanent și a fi un exemplu. Deci care este motivația dumneavoastră pentru a face acest lucru?
Cei din marketing și publicitate au aflat de mult că oamenii sunt motivați să meargă spre plăcere sau departe de durere. Am văzut cu toții reclame în care este este evidențiat lucrul cel mai rău care se poate întâmpla, cu muzică dramatică pe fundal, insistând pe inducerea ideii că „și vouă vi se poate întâmpla asta!” Apoi apare produsul „minune” care vă salvează, asigurându-vă o zi plină de plăcere. Scopul lor, bineînțeles, este acela de a vă motiva să le cumpărați produsul.
Teamă ori dorință
Cu toții avem asocieri emoționale pentru orice ne provoacă plăcere sau durere. Multe dintre deciziile noastre sunt bazate pe frică sau pe dorință – dorința de a merge înainte ori teama de ce se poate întâmpla. Care este motivația dumneavoastră de bază – frica ori dorința?
Atunci când vă pregătiți planul de afaceri, operați din DORINȚA de a obține o creștere incredibilă sau pentru că vă TEMEȚI de eșecul companiei voastre?
Munciți din greu pentru că DORIȚI să faceți ceva excepțional sau pentru că vă este FRICĂ de ceea ce s-ar putea întâmpla dacă n-o faceți?
Atunci când faceți ceva special pentru partenerul vostru, o faceți pentru că DORIȚI să-i faceți o plăcere sau pentru că vă este TEAMĂ că s-ar putea supăra dacă n-o faceți?
Lista alegerilor pe care le facem în fiecare zi poate continua la nesfârșit. V-ați oprit un pic pentru a vă gândi ce vă determină deciziile? Psihologii au petrecut o groază de timp descriind diferite teorii ale motivării – teoria instinctului, teoria avantajelor, teoria firului director, teoria trezirii, teoria umanistică și teoria autodeterminării, printre multe altele. Daniel Pink și-a câștigat recunoașterea mondială promovând Teoria Firului Director (concentrată pe interior) contra Teoriei Avantajelor (concentrată pe exterior). Indiferent pentru care teorie suscrieți, esența a ceea ce am descoperit este că motivația – fie că este internă sau externă – provine fie din FRICĂ, fie din DORINȚĂ.
Îmi amintesc de o cunoștință de-a mea care era pe cale să-și extindă afacerea. O extindere anterioară nu mersese așa cum se așteptase, așa că, acum, era mult mai atent în luarea deciziilor. Și am observat un șablon recurent, care influența multe aspecte ale deciziilor sale. Tatăl său fusese un afacerist de mare succes până când, din motive politice, pierduse totul – afacerea, casa – totul, cu excepția lor. Mai târziu, tatăl încercase să recreeze succesul pe care-l avusese, dar, deși s-a ridicat până la un anumit nivel, nu a mai ajuns niciodată la standardul pe care-l trăise anterior.
Acesta era un fir director semnificativ pentru omul despre care vă vorbesc. În mintea sa, prăpastia era doar la un pas distanță, de aceea deciziile sale erau luate mai mult pe baza fricii de a pierde decât a dorinței de creștere. Bineînțeles că trebuie să învățăm din experiență și trebuie să fim conștienți de riscurile reale. Dar acestea sunt lucruri diferite, de a ține în permanență un ochi întors spre trecut, de frică, în timp ce încercăm să mergem înainte.
Oriunde vă uitați, acolo veți merge
Cu ani în urmă, când am încercat să învăț să skiez, instructorul meu mi-a spus: „Unde te uiți, acolo mergi.” Este un adevăr care se aplică la ski, pe motocicletă sau în mașină. Dar este adevărat și în afaceri sau în viață. Dacă ținem în permanență un ochi spre temeri, aceasta este direcția în care ne îndreptăm. Dacă ținem ochii ațintiți spre ceea ce ne dorim, într-acolo vom merge.
O altă cunoștință a fost angajată pe o poziție de management superior într-o companie mare. Directorul General era cunoscut pentru cererile sale nerezonabile și pentru reactivitatea sa extremă atunci când lucrurile nu mergeau așa cum crezuse el că trebuie să meargă. Cunoștința mea era un director cu experiență, cu o poveste plină de succese impresionante; totuși, această poziție era la un nivel superior, într-o companie mai impresionantă decât cele în care lucrase anterior. Și el funcționa sub o frică permanentă. Și dacă eșua? Dacă și-ar fi pierdut jobul? Dacă directorul general nu era mulțumit? În loc să se concentreze pe dorința de a împinge organizația spre succes, el continua să facă totul cu frică. În loc să se ridice și să spună: „Uite ce trebuie să facem…”, el continua să reacționeze pe baza temerilor. Din nefericire, până la urmă, a eșuat. Directorul general nu a fost mulțumit și el și-a pierdut postul. Dar a învățat din asta. La următorul loc de muncă, a fost conștient pe ce își baza deciziile și a răspuns în consecință. Și a atins un nivel de succes pe care nu și l-a imaginat vreodată.
Și vă încurajez și pe voi, atunci când vă confruntați cu provocări, să vă puneți această întrebare și să răspundeți sincer: „Acționez din dorință sau din teamă? Merg înainte spre ceea ce doresc sau doar mă îndepărtez de ce îmi este frică?”
Și dacă par un cretin?
A fi conștienți nu garantează întotdeauna că vom face alegerea corectă. Am fost la o conferință cu niște super-experți în domeniile lor. De-a lungul zilei, au existat un număr de oportunități pentru ca cei din public să primească sfaturi și coaching în sesiuni publice, unu la unu, cu experții. „Ce interesant!”, m-am gândit eu. „Ce mult aș putea câștiga dintr-o asemenea experiență!” Eram plin de dorința de a învăța și a-mi extinde potențialul. Dar pe măsură ce ziua avansa și se apropia momentul alegerii norocoșilor, teama a început să mă cuprindă. „Dar dacă,” m-am gândit de data asta, „nu sunt la fel de bun ca ceilalți participanți? Dacă o să par un cretin?” Frica a câștigat și nu m-am oferit voluntar pentru această sesiune publică. Am ratat o sesiune de coaching incredibilă cu unul dintre experții în domeniu.
Chiar conștienți, putem ceda totuși uneori în fața fricii. Dar e în regulă, acceptați acest lucru, recunoașteți ceea ce ați pierdut datorită acestui fapt și reconcentrați-vă pentru a merge mai departe spre dorințele voastre. Din fericire pentru mine, dorințele trec mult mai des înaintea fricii decât invers.
Curajul este adesea definit nu ca o absență a fricii, ci ca o acțiune în ciuda fricii. Cred că un leadership curajos este să recunoașteți când vă motivează frica și în loc de asta să mergeți mai departe spre dorințele voastre.
Câteva întrebări la care să vă gândiți
- Care este mitovația voastră de bază – frica ori dorința?
- Ce v-ați dori să obțineți în următorul an?
- Vă ține vreo temere pe loc?
- Cum puteți recunoaște frica și totuși să acționați cu curaj în ciuda ei?
- Cum vă puteți mișca înainte, spre dorințele voastre?
Alte articole pe care poate ați dori să le citiți:
4 lecții din viața albinelor aplicate la nivelul întreprinderilor
Întrebări pentru diferite situații la interviul de angajare – depășirea fricii
