4 piste pentru a dopa colaborarea în interiorul echipei
Se întâmplă ca toți membrii unei echipe însărcinate cu un proiect comun să contribuie la efortul colectiv fără ca proiectul însuși să reușească sau să fie terminat la timp. De ce? Deoarece contribuția fiecăruia, atunci când este adusă proiectului, necesită modificarea aporturilor deja aduse de ceilalți. În acest fel, coordonatorul proiectului este trimis în mod constant de la un colaborator la altul pentru a căuta noile modificări, într-un cerc fără sfârșit. Fiecare cooperează, dar fără a se interesa de rezultatul final care, cred ei, e în sarcina altora. Deci cum să lucrați împreună mai eficient? Iată mai jos patru piste.
Treceți de la cooperare la colaborare
Drum greșit. Pentru ca oamenii să colaboreze între ei este suficient ca fiecare să se arate cooperativ față de ceilalți. Este suficient ca, în măsura posibilului, fiecare să facă ceea ce i se cere și ca toate acțiunile sale să fie însoțite de o atitudine binevoitoare.
Drumul cel bun. Trebuie să măsurăm forța colaborării noastre nu prin semnele ostentative ale cooperării dintre noi, ci prin ceea ce reușim să realizăm împreună. Pentru că fiecare e liniștit dând dovadă de comportament cooperativ, fără a-și asuma totuși partea sa de responsabilitate în rezultatul global. Responsabilitatea partajată implică o încredere reciprocă autentică. Iar relațiile de încredere trebuie să fie construite metodic și cu răbdare.
Creați o cultură a încrederii
Drum greșit. Într-o întreprindere, încrederea reprezintă cireașa de pe tort. Fără încredere, munca se realizează totuși. Încrederea face doar lucrurile mai agreabile.
Drumul cel bun. Încrederea este adevăratul lubrefiant al motorului colaborării. Întreprinderile în care salariații consideră că nivelul de încredere este foarte ridicat sunt cele mai performante, așa cum o atestă numeroase studii. Lipsa de încredere reciprocă este legată de „dez-implicarea” colaboratorilor, care adoptă strategii de evitare birocratice: a face strict minimum, a nu ieși niciodată din cadrul fișei postului. Neajunsurile neîncrederii includ concentrarea pe lucruri neimportante, degradarea relațiilor între colegi și dificultatea de a păstra angajații cei mai talentați. Implicarea celorlalți înseamnă să le acordați încredere și să le lăsați un anumit drept la eroare…
Puneți capăt concursului de reproșuri
Drum greșit. Atunci când se face o greșeală, trebuie găsit vinovatul și acesta trebuie sancționat pentru a da un exemplu. Dacă nu, toată va începe să comită greșeli fără a fi pedepsit.
Drumul cel bun. În organizațiile în care nu există încredere erorile provoacă imediat un joc de reproșuri mutuale („blame game” în limba engleză). Fiecare își protejează spatele aruncând pisica în curtea celuilalt. De fapt, această reacție, chiar dacă este naturală, se dovedește întotdeauna mai distrugătoare decât protectoare. Deoarece într-un grup, vina este contagioasă. Și când tuturor le e frică să recunoască o greșeală sau de a fi luat la țintă cu reproșurile, nimeni nu vrea să-și asume riscuri ori să inoveze. Organizația este din acel moment incapabilă să mai învețe. Este mai bine să creați un mediu de securitate psihologică, în care greșelile devin ușor de mărturisit și o sursă de lecții și ameliorări. Adevăratele greșeli pot fi întotdeauna sancționate. Dar cei care își asumă responsabilitatea unei erori nu sunt țapi ispășitori. Ei încurajează transparența și favorizează comportamentele propice învățării.
Găsirea unui echilibru între cooperare și competiție
Drum greșit. Cel mai bine pentru o întreprindere este să elimine orice urmă de competiție între oameni în numele cooperării.
Drumul cel bun. În relațiile umane este imposibil să fie eliminată complet rivalitatea. Teoria jocurilor ne arată că fiecare ființă are nevoie de un amestec de strategii competitive și colaborative pentru a supraviețui. Întrebarea se pune, de fapt, referitor la dozaj. De altfel, emulația stimulează creativitatea: ce ar fi Renașterea italiană fără rivalitatea dintre Leonardo și Michelangelo? Ori revoluția hi-tech fără cea dintre Bill Gates și Steve Jobs? Important este să echilibrați și să canalizați competiția și colaborarea pentru a servi pe toată lumea. De exemplu, alegând un sistem de recompense potrivit. S-a întâmplat o dată cu două armate aeriene, angajate într-o luptă disperată. Prima își incita piloții să doboare avioanele inamice printr-un sistem de puncte: un avion doborât = 1 punct. A doua făcea la fel, dar atunci când mai mulți piloți trăgeau asupra unui avion inamic, aceștia își putea împărți punctele, de exemplu ½+¼+¼. Primii piloți nu erau incitați să colaboreze pentru a obține gloria, ceilalți da. Care armată credeți că a câștigat?
Alte articole complementare:
Cum supraviețuiți lipsei de somn
