Blog

Există oare ceva nou în câmpul muncii? „Economia la cerere”, care transformă atâtea sectoare economice, este pe cale să câștige în fața angajaților, inclusiv în înaltele sfere ale companiilor?

Bineînțeles, contractul pe durată nedeterminată este încă cvasi-majoritar, dar nu mai este neapărat sinonim cu stabilitatea: mai mult de unul din trei încetează înainte de prima aniversare. Și apoi, se mai poate constata că economia la cerere scoate în față forme de muncă hibride, până acum marginale. Această mișcare de parcelare a muncii este la originea apariției unei economii antreprenoriale, care avea până acum o pondere mult mai mică. Progresia numărului de muncitori independenți ar putea fi analizată ca un răspuns la ciclurile de șomaj, care reflectă în consecință precarizarea pieței muncii. Dar prefer să analizez aceste fapte ca pe o schimbare culturală și socială, care participă la transformarea muncii și dezvăluie o alegere ocupațională, mai mult decât o necesitate. Această alegere are meritul de a combina proactivitatea, flexibilitatea și căutarea unui sens individual. Trei valori care traduc o evoluție în societate a noțiunii de carieră și care reprezintă tot atâtea atuuri pentru întreprinderi.

Succesul în creștere al managementului de tranziție ilustrează această tendință, la care se adaugă deficitul structural de competențe la cele mai înalte niveluri ale întreprinderii, adâncit de fenomenul de mondializare al cadrelor de conducere și de hipervolatilitatea piețelor. Cu care va trebui să ne obișnuim să trăim și să muncim! Am senzația că managementul de tranziție, aproape necunoscut în România, nu este apreciat așa cum ar trebui să fie, adică la înălțimea aportului său în întreprindere în special și la această nouă piață a muncii în general, într-un context de transformare profundă a organizațiilor.

Este descris adesea ca un fel de mercenariat, în timp ce misiunile devin din ce în ce mai complexe și, deci, mai lungi (peste 200 de zile). Nici măcar nu este așa de rău dacă luăm în considerare estimarea că un tânăr absolvent de universitate va cunoaște mai mult de o duzină de angajatori în întreaga sa viață profesională! E numit gropar, sau cost-killer, atunci când managementul de proiecte sau al schimbării reprezintă mai mult de o misiune din două, mult înaintea celor de redresare sau de gestionare a crizelor (15%). Este prea des redus la funcțiile financiare sau de resurse umane, în timp ce cererea pe piață a evoluat considerabil, lărgindu-se spre funcțiile comerciale, de marketing sau informatică… E considerat prea scump, dar costul real al unei recrutări ratate este adesea măsurat greșit, cu atât mai mult în privința funcțiilor executive. Se crede că este rezervat marilor companii, dar cererea cea mai mare în acest moment vine de la cele mijlocii.

Sper doar că această „nouă formă de angajare” se va dezvolta și în România, chiar dacă suntem în mare întârziere față de partenerii noștri din vestul Europei (și nu numai în această privință). Ar fi timpul, pentru că întreprinderile noastre, medii sau mari, sunt astăzi confruntate cu o accelerare a ritmului lor de adaptare și de transformare, care necesită o suplețe și o reactivitate inedite. În acest context de revoluție coperniciană pentru întreprinderi, calitățile fundamentale ale unui manager de tranziție, adaptabilitatea, carisma și viziunea, prefigurează deja astăzi managerul ideal de mâine, inițiator și acompaniator al transformărilor.

Articole complementare recomandate:

Cele cinci axiome ale lui Watzlawick despre comunicare

Motive pentru care vă opuneți schimbării

Despre echilibru în managementul schimbării

Vechile modele de business se transformă în era digitală