Blog

O atitudine deschisă este cea mai bună abordare pe care o puteți adopta în munca dumneavoastră. Dar trebuie să fiți prudent atunci când vă adresați patronului. Cel mai mic pas greșit vă poate pune în pericol cariera. Sunt lucruri evidente pe care nu trebuie să i le spuneți patronului, dar cel mai dificil de evitat sunt micile fraze aparent anodine, un comentariu spontan sau întrebarea inopinantă care vă poate sabota relația. Este mai bine să păcătuiți printr-un exces de prudență și să vă gândiți de două ori înainte de a deschide gura. Iată o listă de cuvinte și expresii pe care să nu le spuneți niciodată patronului.

„Nu pot”

Acest lucru arată fie o lipsă de încredere, de stăpânire de sine și reticența asumării riscurilor. O mărturisire de neputință, de incapacitate sau incompetență. Este mai bine să puneți câteva întrebări despre modul în care trebuie să faceți ce vi se cere.

„Nu este domeniul meu”

Sau „nu face parte din munca mea”. Nici o descriere a postului nu este gravată în piatră. Cum echipele multifuncționale sunt din ce în ce mai mult la ordinea zilei, trebuie să fiți flexibil și deschis spre acumularea competențelor. Uneori, munca dumneavoastră constă în a-i ajuta pe alții sau alte departamente. Un patron are puțină toleranță față de cei care nu practică un joc colectiv. A mărturisi că nu sunteți pregătiți să vă asumați responsabilități suplimentare dovedește lipsa dumneavoastră de angajament în reușita întreprinderii.

„Nu știu”

Nu puteți avea răspuns la toate întrebările, dar promisiunea de a învăța este preferabilă unei ridicări din umeri. De fiecare dată când patronul dumneavoastră trebuie să îndeplinească o sarcină în locul vostru sunteți într-o poziție proastă.

„Nu”

A răspunde patronului printr-o negație este o provocare uneori necesară, dar lângă care trebuie să așezați o explicație potrivită. Este o provocare și un refuz, care poate fi luată ca o sfidare. Răspundeți punând o întrebare referitoare la gestionarea timpului dumneavoastră și la un arbitraj între mai multe acțiuni.

„Voi încerca”

Este de obicei un răspuns inacceptabil. A încerca înseamnă că nu sunteți siguri de reușită și îi lasă șefului dumneavoastră un sentiment de îndoială. O dată misiunea definită, patronul dumneavoastră contează pe voi cu termene precise și nu cu realizări ipotetice și rezultate probabile.

„Nu este ceea ce am înțeles”

Este mai bine să evitați bârfele și să nu vă pierdeți în presupuneri. Dacă nu sunteți siguri de ceva, așteptați, interesați-vă și validați-vă informațiile în loc să vă asumați riscul de părea imatur sau neprofesionist.

„Sunt dezolat, dar…”

Introducerea anulează orice sentiment de autenticitate. Preferați „Voi fi mult mai atent data viitoare”.

„Ei bine, am făcut tot ce-am putut”

Este doar o eschivă. Dacă ați făcut prost ceea ce trebuia să faceți, dacă ați comis o eroare și în plus mai și mărturisiți că acest nivel corespunde unui maxim al profesionalismului propriu, atunci capacitățile dumneavoastră lasă de dorit.

„Pot să demisionez…”

Amenințarea cu părăsirea firmei nu este un comportament profesional. El riscă să vă facă să păreți o persoană care fuge de răspundere.

„Am presupus pur și simplu că…”

Această frază îi provoacă frustrare directorului dumneavoastră. El preferă să audă că ați făcut o eroare de apreciere și niște scuze din partea voastră. A greși e omenește, dar neasumarea ei vă poate penaliza viitorul.

„La ultimul loc de muncă făceam așa”

Directorilor nu le plac oamenii care le știu pe toate. Fiți deci prudent atunci când considerați că știți o metodă mai bună de a face ceva. Într-o asemenea situație este mai bine să puneți întrebări pentru a propune ierarhiei mai multe soluții.

„Nu este cu adevărat greșeala mea. X a făcut…”

A da vina pe un coleg este periculos. Dacă nu sunteți responsabil de ceea ce se întâmplă, explicați de ce, iar dacă este responsabilitatea dumneavoastră nu-i mai implicați și pe alții. Trebuie să v-o asumați. Dacă îi tot acuzați pe unul și pe altul, patronul dumneavoastră va găsi repede pe cine să acuze și el.

„Predecesorul dumneavoastră proceda altfel”

Orice director consideră în general că metodele sale sunt preferabile celor ale predecesorilor lor pentru că el este cel care ocupă acum postul. Dacă metoda sa este în mod clar greșită, este inutil să vă referiți la o practică mai veche. Orientați-vă mai curând spre consecințele pe care acest lucru le va avea asupra rezultatelor întreprinderii pentru a vă convinge ierarhia să facă o schimbare.

„Nu pot să lucrez cu…”

Nu sunteți la școală ci într-o întreprindere. O asemenea mărturisire vă dovedește incapacitatea de a depăși conflictele personale în interesul întreprinderii.

„Aș putea discuta despre asta la Resurse Umane”

Cu aceste cuvinte îi sfidați autoritatea șefului direct. Nu este un comportament cîștigător, cu excepția cazului în care sunteți cu un picior în afara întreprinderii. Dacă vreți să vorbiți cu serviciul de Resurse Umane, nu amenințați pe nimeni dinainte cu asta. Făceți-o doar dacă ați epuizat toate opțiunile pe care le aveți la dispoziție.

„Nu am nicio soluție”

Și totuși pentru asta sunteți plătit, ca să studiați problema și să găsiți soluțiile posibile. Sau să aduceți clarificările necesare șefului dumneavoastră, dacă alegerea modului de rezolvare depășește perimetrul prerogativelor voastre.

„Sunt foarte ocupat. Puteți aștepta?”

Sinucidere curată. Este responsabilitatea dumneavoastră să-l întrebați dacă s-au schimbat prioritățile, dacă obiectivele proprii vă rămân aceleași, iar dacă trebuie să le ajustați în consecință.

„Este imposibil”

Un manager primește foarte prost negația, lipsa de convingere și resemnarea. Dacă aveți preocupări pe care vreți să le împărtășiți cu patronul, este mai bine să vă întrebați înainte dacă atitudinea dumneavoastră va apare în ochii săi pozitivă și încrezătoare. Dacă nu abțineți-vă.

Articole complementare:

Decizii instinctive pe care le veți regreta

Rezolvarea blocajelor în relaţiile profesionale interpersonale