Tactici pentru dominarea stresului
Stresul are mai ales un impact asupra ritmului. Această constatare vine din cercetări științifice: impactul său afectează creierul reptilian în 3 maniere. Ați trăit aceste 3 modalități cel puțin o dată, dar aveți unul pe care-l preferați. Care este acesta? Imaginați-vă că ierarhia dumneavoastră sau un client vă aruncă: „Sunteți noua stagiară?” sau „Bun, acest raport nu e la nivelul potrivit. Mi-a fost rușine cu dumneavoastră în comitetul de direcție.” sau încă „V-am spus că era interzis să schimbați informații cu departamentul X”.
Accelerare sau atac
Și acolo tensiunea dumneavoastră urcă și vedeți roșu. Celălalt nici măcar nu și-a terminat fraza că îl și întoarceți: „și acum dați înapoi?” sau „du-te dracului” sau o simplă ușă trântită. Reacția de atac este foarte sănătoasă. Un animal îl atacă pe altul, iar acesta își apără viața… La birou este vorba de a arăta că nu vă aruncați cu capul înainte! Pur și simplu riscați să înrăutățiți situația și să treceți pe lângă informații importante. Așa cum toată lumea știe, informația este pâinea cea de toate zilele a influenței… Colegul dumneavoastră era poate pur și simplu preocupat de primirea acestei figuri noi… Uneori este înțelept să nu angajezi o luptă cu o forță prea importantă. Este o chestiune de supraviețuire. Dar nu v-ați gândit și stresul a preluat inițiativa…
Încetinire sau fugă
Din contră, vă simțiți încetinit. Furia urcă, dar vă simțiți strivit. Creierul dumneavoastră fierbe, nimic nu iese și nu reacționați. Nu aveți decât o dorință, aceea de a dipărea din cameră și veți profita de prima ocazie pentru a pleca… cu picioarele înainte. După lovitură, furia dumneavoastră iese la suprafață atunci când vorbiți cu un apropiat, dar este prea târziu. Și totuși nu vă gândiți mai puțin. Dacă sunteți atacat de cineva mai puternic decât dumneavoastră, de un leu? Pare pertinent să vă luați picioarele la spinare… În situația prezentă, v-ați abținut să combateți. Adesea, ajungeți să puneți o întrebare „când ar trebui să apară această nouă stagiară?” sau „În legătură cu raportul, ce s-a întâmpat de fapt?” În cel mai rău caz vă veți justifica timp de câteva ore. Încetinirea este un instrument de negociere redutabil atunci când este ales. Dar uneori trebuie să-i arătați celuilalt că nu are dreptul să intre pe teritoriul dumneavoastră… Libertatea celuilalt se oprește acolo unde începe a mea… Dar nu v-ați gândit și stresul a preluat inițiativa…
O bucată proaspătă sau congelată?
Aici faceți pe mortul, anesteziat de lovitură. În definitiv este modul în care supraviețuiesc soldații în tranșee. Niciun gest. Faceți pe mortul. Nimic nu se mai mișcă. Uneori reamintiți regulile: „avem datoria să împărtășim informațiile conform regulamentului Y cu departamentul X”. Dacă celălalt reia, reamintiți această regulă într-un mod de „disc zgâriat”. Nimic nu mișcă… Cu siguranță este bine să te bazezi pe aceste reguli. Este ceea ce partajăm în organizație: procese, stabilitate. Dar riscați să-l fixați pe celălalt prin forța încăpățânării dumneavoastră. Dar nu v-ați gândit și stresul a preluat inițiativa…
De la stres la tactică
Toate aceste reacții sunt reacții la stres. Ele sunt scurte și necontrolate. Și în mod absolut nu sunt strategice. Uneori adaptate, alteori nu: am simțit atacul, m-am apărat și este ceea ce trebuia să fac… sau nu. Dar nu v-ați gândit și stresul a preluat inițiativa… În revanșă, aceste trei reacții sunt tactici complete. Bine stăpânite ele sunt redutabile: forță, negociere, ancorare. Și există mii de alte tactici… V-ați recunoscut în vreuna dintre ele?
Alte articole recomandate:
8 idei preconcepute despre proiectul de digitalizare
Despre Principiul lui Peter şi Legea Oamenilor de Nimic (The Law of Crappy People)
