Cum să supraviețuiți unui coleg amabil
Colegul amabil trăiește într-o căutare a generozității, în principiu este o ființă foarte sociabilă, care dezamorsează conflictele. Dar în perioade de criză sau de stres, avem nevoie de cei amabili sau de cei răutăcioși pentru a redresa provocările crizei?
Bunătatea a avut întotdeauna o cotă ridicată
De obicei, cel bun are ține adesea capul de afiș în cinema ca și în întreprinderi. Pare mai dificil de gestionat un cadru psihopat, tâmpit sau răutăcios decât unul amabil. Și totuși… un cadru amabil vă poate da și el de lucru. O persoană amabilă este întotdeauna amabilă, așa că nu vă va spune niciodată nimic atunci când „ceva nu merge”. El preferă implicitul explicitului: ceața în care vă lasă este o sursă permanentă de neliniște. Cum să rămână totul clar, să vă identificați disconfortul sau problemele? În plus, cel amabil nu este niciodată complet mulțumit. Este mulțumit pentru dumneavoastră, dar niciodată pentru el însuși. Cum să-l mulțumiți? Amabilitatea, ca și generozitatea, ocupă tot locul, tot timpul dumneavoastră și vă poate umbri. Egoistul cel puțin stă separat de ceilalți.
Cel amabil este obositor
Colegul amabil vă absoarbe toată atenția și energia, vă obosește. Când vrea să fie amabil, uită ce are de făcut cu prioritate și își ratează obiectivele. Totuși el se fofilează cu ușurință și vă fură locul. Mankievicz l-a prins perfect în filmul „Totul despre Eva” unde o ilustră necunoscută în serviciul lui Bette Davis sfârșește prin a-i lua locul! Acest film este în același timp prima apariție a lui Marilyn Monroe. Conform lui Francois Mauriac, „o anumită calitate de amabilitate este întotdeauna un semn al trădării.” Amabilul nu-și scoate în față competențele ci emoțiile. Cum să-i spui că nu e competent? Și pentru a termina, a fi amabil nu este o improvizație… A fi amabil necesită o mare calitate… aceea de a asculta.
Prin amabilitatea sa, el vă sufocă
Unii vă vor spune că un coleg amabil nu provoacă animozități pentru că trăiește într-o căutare activă a generozității și a non-violenței, invariabil este o ființă foarte sociabilă, care aplanează conflictele. OK! Totuși dacă un angajat este o oaie docilă putem lansa ipoteza că nu va avea energia de a reacționa sau de a se revolta dacă situația o cere. Conform lui Kant, insociabilitatea ar contribui la progresul umanității, ar fi chiar semnul unui adevărat motor care împinge spre evoluție. În fine, dacă angajatul este un pic prea amabil, violența care nu este exprimată în exterior nu dispare pur și simplu. Ea se întoarce împotriva lui! Generozitatea poate fi de asemenea violentă pentru că este intruzivă. Atunci cine este cu adevărat pacific?
Iată câteva piste care vă vor opri să vă învârtiți în cerc:
- Dați-le un teren de joacă bine delimitat;
- Reamintiți-le obiectivele lor și perimetrul lor de intervenție;
- Făceți-i competenți și conștienți de competența lor;
- Făceți-i să-și explice nevoile proprii și, bineînțeles, limitele;
- Faceți totul pentru a le canaliza amabilitatea spre o activitate care se află în afara zonei de lucru sau care nu este cronofagă;
- Și mai ales nu deveniți la rândul dumneavoastră amabil.
Puteți medita la următoarele remarci:
- „Se pot obține mai multe cu o vorbă bună și cu un revolver, decât numai cu o vorbă bună.” – Al Capone
- „În cadrul ascensiunii dumneavoastră profesionale, fiți întotdeauna foarte amabil cu cei pe care îi depășiți urcând. Îi veți regăsi în același loc atunci când veți coborâ.” – Woody Allen
Alte articole recomandate:
Formarea, accelerarea şi maturizarea echipelor
5 sfaturi pentru a mânca mai bine la locul de muncă
De ce gândurile negative sunt cel mai mare dușman al succesului
