Blog

Există uneori în amabilitate ceva care în primul moment poate crește confortul, dar, în anumite situații, se poate dovedi neutralizant și contraproductiv pentru o organizație. A fi „amabil” în întreprindere este o calitate de încurajat sau un defect de corectat?

Efectul pervers al lucrurilor acceptabile din punct de vedere moral

Amabilitatea îl anesteziază pe cel căruia îi este adresată. Ea interferează de multe ori cu dinamismul necesar creativității și luării deciziilor. Amabilitatea este un sentiment acceptabil din punct de vedere moral, valorizat din punct de vedere social. Este deci dificil să-l pui sub semnul întrebării fără să pari antisocial sau lipsit de inimă. Astfel, va fi mereu mai periculos să fii critic sau ferm cu cineva amabil decât cu cineva mai țepos. Amabilitatea în forma sa pervertită, aceea de „pupat în fund”, își dovedește eficiența în fiecare zi. Cel amabil nu este periculos pentru cel naiv pentru că nu intră direct în opoziție sau în competiție. La unii, amabilitatea este o strategie defensivă, de retragere și de manipulare.

Amabilitatea contra certitudinii

Mulți dintre noi n-am fost obișnuiți să primim forma subtilă de tandrețe care este amabilitatea. Ea pune anumite persoane în dificultate pentru că nu știu cum să reacționeze. Ele răspund cu stângăcie prin răceală, indiferență sau chiar agresivitate pentru a relua controlul asupra situației. Ceea ce nu dă bine, pentru că un colaborator „amabil” pare întotdeauna mai simpatic decât unul morocănos. În acest fel se va evita punerea la locul său a celui amabil indiferent de legitimitatea mustrării pentru a evita prăbușirea cotei sale mereu evidențiată în exercițiul de management. Primatul amabilității asupra certitudinii, de la formă la fond, produce o anume nedreptate și vine să submineze acuitatea unei luări de poziție.

Amabilii autentici

Dar există și amabili autentici a căror umanitate ne fortifică. Amabilitatea lor vorbește de politețe, de respect, de interesul pentru sine și pentru alții. Ei pun accentul rațiunii pe „a fi împreună” pentru a avansa. Americanii au botezat unele dintre aceste persoane „toxic handlers”, adică persoane susceptibile prin comportamentul lor măsurat și binevoitor să neutralizeze toxicitatea violențelor relaționale în întreprindere și să permită continuarea înaintării în perioade de criză. Din nefericire acești „toxic handlers” sunt cei mai expuși epuizării generale numite burn-out. Ei dispar deci , încet, încet, din întreprindere. Denunțarea unei anumite forme de amabilitate poate părea provocatoare pentru că fiecare pare să creadă că nu putem fi în același timp un lucru și opusul său. Dar asta înseamnă ignorarea faptului că dincolo de comportamentele social avantajoase se pot ascunde cele mai sumbre planuri.

De ce tip de amabilitate vorbim?

Problemele de comunicare în întreprindere și în afara ei vin din ce în ce mai mult din faptul că nimeni nu mai are timp să definească despre ce vorbește. Precizez deci aici ce numesc „amabilitate”. Pentru a discuta de o calitate trebuie să-ți pui trei întrebări: Care este opusul ei? Care este intenția care motivează activarea acestei calități? Este această calitate adaptată situației?

Ideea că o calitate exclude prezența contrariului este de multe ori falsă. Psihanaliza lui Jung cu conceptul Umbrei ne arată în ce mod o calitate împinsă până la extrem nu este decât o dovadă a eforturilor pentru a-i înfrâna opusul, o strategie de camuflaj într-un fel. În acest mod în spatele unui bărbat sau a unei femei delicioase se poate ascunde cea mai crudă ființă. Așa cum spune Boris Cyrulnik în ultima sa lucrare: „Diavolul şi Bunul Dumnezeu nu sunt în conflict, cred chiar că sunt tovarăşi.”

Amabilitatea și afirmarea

În afirmațiile mele, amabilitatea confortabilă în întreprindere este contrariul afirmării de sine, o expresie a dificultății de a emite o părere, de a lua o poziție. Intenția din spatele amabilității trebuie să fie de a permite fiecăruia să se exprime calm, într-un cadru dat, pentru a favoriza creativitatea. Nu există nimic „amabil” în a spune că totul merge bine dacă ne macină o frustrare interioară care își va pune amprenta mai mult sau mai puțin violent asupra organizației (demotivare, absenteism, demisie brutală…) și o va costa foarte scump. Amabilitatea trebuie deci să fie capacitatea de a exprima fără teamă și de a asculta fără furie un punct de vedere diferit pentru a înțelege realitatea unei situații, eficiența unui proces, necesitatea unei schimbări și de a face ajustări în funcție de acest feed-back. În acest fel amabilitatea în întreprindere permite confruntarea tuturor inteligențelor fără a se înfrunta și produce ceea ce este cel mai adaptat obiectivului urmărit.

Da, amabilitatea este o calitate în întreprindere când se referă la respectul de sine prin exprimare și față de celălalt prin ascultare, atunci când vine să ungă relațiile de muncă pentru a permite fiecăruia să se simtă confortabil cu ceea ce este și ceea ce știe să facă. Ea se manifestă prin plăcerea de a partaja aceeași aventură, o solidaritate întoarsă spre grup, o dispariție momentană a sinelui. Chiar dacă nu este înnăscută, amabilitatea se învață.

Alte articole recomandate:

Greșeli uzuale pe care noii manageri ar trebui să le evite

A fi performant datorită gestionării ingeligente a timpului

Comportamente periculoase de evitat pentru a reuși

Încă nu este înțeleasă diferența dintre schimbare și transformare