Blog

Cum să conducem inspirându-ne din ideile lui Karl von Clausewitz? Iată trei calităţi principale reţinute de celebrul autor al cărţii „Vom Kriege” (Despre război).

Până la 38 de ani, Clausewitz participase deja la patru campanii atunci când preia conducerea Şcolii Militare din Berlin. El consacră 12 ani pentru transpunerea gândirii sale sub forma unui tratat „Vom Kriege”, care va fi publicat după moartea sa, începând cu 1832. Dacă scrierile generalului prusac rămân fundamentul formării gândirii strategice a oricărui oficial occidental, conducătorii de întreprinderi, angajaţi în propria lor competiţie economică, ar putea să tragă câteva învăţăminte de la acest maestru al strategiei. Rolul şefului, ca şi caracterul lui, sunt, la război ca şi în orice întreprindere umană colectivă, factori determinanţi ai victoriei sau înfrângerii. Printre calităţile primordiale, Clausewitz reţine:

Curajul

„Curajul este de două feluri: mai întâi curajul personal, apoi curajul în faţa responsabilităţilor”.

Nu este nevoie să spunem mai mult, pentru un responsabil de întreprindere a urca Everestul sau a sări cu coarda elastică, a merge într-un atelier în dificultate sau într-o ambianţă complet negativă în loc să trimită un colaborator este un adevărat semn de curaj personal. A ne asuma alegerile şi a nu-i lăsa pe ceilalţi să suporte responsabilitatea deciziilor noastre. Decizia colegială nu are sens, în armată, dar şi în întreprindere. În sfârşit, cel care tranşează este cel care decide, care alege, dar şi care renunţă, care trebuie să aibă curajul, mai ales în caz de eşec sau de succes relativ.

Voinţa

„Necesitatea de a depăşi rezistenţa cere o forţă a voinţei considerabilă din partea unui şef”: rezistenţa din obişnuinţă, rutina, menţinerea status-quo-ului, teama de schimbare sau necunoscut, aversiunea în faţa riscului sau incertitudinii. Aceste impedimente, printre alte dificultăţi, paralizează acţiunea şi numai forţa voinţei (care poate fi declinată ca energie, fermitate, perseverenţă, forţă de caracter sau de spirit) permite cel mai adesea succesul. Managerul trebuie atunci să convingă, să decidă, întotdeauna să explice, iar uneori să impună.

Stăpânirea de sine

„Sufletul puternic aparţine aceluia care ştie să rămână stăpân pe el însuşi sub imperiul celor mai dificile emoţii”.

Clasewitz utilizează imaginea acului unei busole pe o navă în pericol în cazul unei furtuni. Sufletul puternic al responsabilului, în ciuda emoţiilor pe care le poate avea, îi permite să-şi păstreze indispensabila capacitate de judecată. Nu este vorba în niciun caz de a ne „juca” de-a insensibilii, blazaţii, indiferenţii, ci pur şi simplu de a ne păstra intacte facultăţile de analiză şi de decizie în situaţii de criză.

Aceste trei calităţi sunt cu siguranţă necesare, dar, probabil, nu şi suficiente. Cel puţin încă trei ar merita de asemenea să fie dezvoltate. Clausewitz evocă combinaţia armonioasă a foţelor interioare, unde una sau alta pot fi predominante, dar niciuna nu trebuie să se opună celeilalte.

Toate citatele cu caractere italice sunt extrase din cartea „Vom Kriege” a lui Karl von Clausewitz.

Articole complementare recomandate:

Leadership-ul nu este un joc al clonelor

Să transformăm eșecurile într-o sursă a reușitei

Cum îi incitați pe colaboratori să vă urmeze

Angajații buni fac greșeli, iar liderii adevărați le permit să o facă